„În teologia sa, Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae se află diacronic în dialog cu teologia Sfinților Apostoli, a Sinoadelor Ecumenice și a Sfinților Părinți, dar și în dialog sincronic cu teologia ortodoxă greacă, rusă, sârbă, arabă sau cu teologia ortodoxă occidentală, fără să ignore nici teologia contemporană romano-catolică, anglicană sau protestantă. Fidelitatea sa față de tradiția ortodoxă nu este una rigidă, statică sau fanatică, ci ea este o fidelitate reînnoită, dinamică, creatoare de comuniune și aducătoare de lumină pentru toți cei care cred în Hristos și Îl iubesc pe El ca fiind Dumnezeu și Mântuitor”.

† DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

„Privind la Sfânta Cuvioasă Elisabeta de la Pasărea, putem lesne constata că sfințenia nu este specifică doar epocilor de demult, ci este o realitate actuală, posibilă prin lucrarea Sfântului Duh în Biserică. Sfânta Cuvioasă Elisabeta a trăit o asceză profund filocalică, concentrată pe rugăciune, priveghere, postire și pe smerenie, ca temelie a întregii vieți duhovnicești. Această practică isihastă, primită de la marii duhovnici pe lângă care a ucenicit, nu a rămas la nivel teoretic, ci s-a concretizat într-o unire vie cu Dumnezeu, transmițând celor din jur pacea și lumina taborică a rugăciunii curate, care a lucrat în viețile ucenicilor ei”.

Răzvan Mihai CLIPICI

„Sfânta Cuvioasă Filofteia de la Pasărea a fost o soție și o mama model înainte de a deveni monahie. Din viața ei învățăm că școala care formează viitorii slujitori vrednici ai Bisericii este propria lor casă, în care trebuie să se cultive rugăciunea, armonia și lucrarea faptelor bune. Apoi, cuvioasa ne arată importanța ascultării și a smereniei în viața duhovnicească. Intrată în mănăstire la o vârstă înaintată, Sfânta Filofteia s-a supus rânduielilor monahale și a făcut ascultare de maicile bătrâne care aveau experiență duhovnicească, transformând supunerea în libertate spirituală. Prin urmare, sfânta ne învață, ca o mamă duhovnicească, prin faptele sale, că dragostea de Dumnezeu se vădește în rugăciunea statornică, în smerita cugetare și în jertfa de sine”.

Răzvan Mihai CLIPICI

„În secolul al XX-lea, Dumnezeu le-a dăruit românilor mari luminători duhovnicești care au întărit în credință poporul prin rugăciunile, faptele și învățăturile lor. Printre acești mari nevoitori se numără și Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim, cel care a strălucit în Capitala României prin dragostea și blândețea sa. Născut în Basarabia, în familia unor țărani credincioși, Sfântul Sofian avea să devină unul dintre cei mai iubiți duhovnici, fiind numit de Sfântul Cuvios Cleopa de la Sihăstria Apostolul Bucureștilor. În viața sa sfântă putem observa trei lucrări principale care dezvăluie viața duhovnicească pe care acest sfânt cuvios a avut-o. El a fost un mărturisitor al credinței într-un regim ateu, un duhovnic isihast și un pictor de biserici”.

† DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

„A te ruga înseamnă a respira atmosfera divină. Dumnezeu comunică Duhul Său cel Sfânt celor care se roagă în această viață, pentru ca ei să devină suflete vii. Nu vor muri niciodată, pentru că Duhul lui Dumnezeu, care pătrunde ființa lor duhovnicească prin mijlocirea rugăciunii, le dă putere, sănătate și viață veșnică”.

Sfântul Cuvios Mărturisitor SOFIAN de la Antim

„Sfânta Cuvioasă Matrona a rămas în memoria maicilor din Mănăstirea Hurezi, fiind cinstită ca o mare nevoitoare și povățuitoare a monahiilor către Dumnezeu. Faptele și viața ei virtuoasă au făcut ca maica Matrona să fie recunoscută de obștea așezământului monahal ca un reper importat din istoria recentă a Mănăstirii Hurezi, un model de viețuire călugărească, de dragoste și de smerenie”.

Răzvan Mihai CLIPICI

„Cele 16 Sfinte Femei Românce, canonizate în anul 2025 și proclamate astăzi în Catedrala Patriarhală din București, sunt repere duhovnicești importante din trecutul istoric al Bisericii Ortodoxe Române, care ne arată, ca niște mame spirituale ale poporului român, calea care duce către Hristos. Ele și-au sfințit viața prin smerenie și dragoste de aproapele, prin credința lor puternică și curajul mărturisitor, prin răbdarea necazurilor, prin nevoințe și rugăciune”.

† DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

„Această lucrare a adus o serie de contribuții importante la înțelegerea Tainei ungerii bolnavilor. S-a arătat că, de-a lungul secolelor, ritualul a suferit multe schimbări atât în structura sa ritualică, cât și în percepția scopului lui principal. Analiza izvoarelor manuscrise a identificat două etape distincte în dezvoltarea ritualului bizantin al Sf. Taine a Maslului. Cercetarea manuscriselor a subliniat că, pe parcursul dezvoltării sale istorice, ritualul bizantin al ungerii bolnavilor a folosit o bogată euhologie destinată mijlocirii pentru cei bolnavi și pentru binecuvântarea untdelemnului folosit la ungere. Rugăciunile Sf. Taine a Maslului dezvăluie, de asemenea, simbolismul bogat al untdelemnului binecuvântat, exprimând înțelegerea ungerii cu uleiul sfințit ca desăvârșire a unirii cu Mântuitorul Iisus Hristos”.

Preot Dr. Victor GORODENCHUK

 

„Sf. Taină a Maslului are una dintre cele mai complexe structuri dintre toate slujbele Sfintelor Taine din ritul bizantin. Această complexitate reflectă atât procesele liturgice generale care au avut loc în cult în timpul formării lui, cât și modul de înțelegere a Tainei ungerii bolnavilor întâlnită de-a lungul secolelor în gândirea bizantină. Având în vedere că anul 2024 a fost declarat ca An omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor și An comemorativ al tuturor Sfinților tămăduitori fără de arginți, am considerat de cuviință că o lucrare despre originea, istoria și teologia Sf. Taine a Maslului ar fi de folos atât preoților, cât și credincioșilor ortodocși români, mai ales că – după Dumnezeiasca Liturghie – această Sfântă Taină este cea mai îndrăgită slujbă de către poporul nostru”.

Preot Dr. Vlăduț-Iulian ROȘU

Boală, vindecare, sănătate: trei subiecte-cheie care se invită în viața noastră de zi cu zi. Dar care sănătate? Ce medicină și ce doctor? Prin evocarea unor medici extraordinari, acest eseu propune o abordare diferită și revigoratoare a vindecării prin luarea în considerare a omului în plinătatea sa anatomică, psihică și spirituală.

Printre sfinții doctori fără de arginți (cei care tratează gratuit) menționați aici amintim pe Cosma și Damian, Chir și Ioan, Pantelimon, Ermolae și pe cel foarte aproape de noi, Luca de Simferopol. Ei au tratat omul (trup-suflet-duh), trăgându-și energia dintr-o legătură profundă cu Iubitorul de oameni. Ce luminoasă mărturie!

*

Cele 82 de ilustrații color originale – fresce, icoane, mozaicuri și miniaturi – aruncă lumină asupra subiectului și ne pun în relație cu persoanele prezentate. Personaje captivante și generoase, acești sfinți doctori sunt puternici mijlocitori și ocrotitori, mai ales în vreme de boală. O carte insolită și motivantă.

„Cercetarea de față a părintelui profesor Vasile Muntean nu vine pe un teren arid. Pe de o parte, ea este rezultatul unor asidue și rodnice investigații proprii ale autorului, întinse pe parcursul câtorva decenii, iar pe de altă parte, aceasta se altoiește pe foarte buna tradiție a școlii românești de bizantinologie, cu ecouri încă de tipul cronicarilor și al pre-iluminiștilor (Constantin Cantacuzino Stolnicul și Dimitrie Cantemir), trecând prin Școala Ardeleană, prin romantici și pozitiviști, prin curentele erudite ale secolului trecut, de la Demostene Russo, Nicolae Iorga, Oreste Tafrali, Nicolae Bănescu, George Murnu, până la Alexandru Elian, Petre Ș. Năsturel, Vasile Drăguț, Nicolae Șerban Tanașoca, Emilian Popescu, Răzvan Theodorescu și mulți alții. Cu o asemenea zestre personală și publică, profesorul Vasile Muntean a avut de unde să absoarbă ambrozia și nectarul necesare lucrărilor sale, pe care le-a elaborat întotdeauna cu acribie și cu tot respectul cuvenit cercetării, în vederea dezvelirii adevărului, omenește posibil. Cartea de față pune în lumină unghiuri rămase în umbră, privind istoria românilor sud-dunăreni, privind anumite instituții românești născute după modelul celor bizantine, privind monahismul românesc original, de inspirație pornită de la Marea Biserică, privind scrisul și tipăriturile, artele, lexicologia. Toate se împletesc într-o expunere armonioasă și frumoasă, care poartă amprenta unui mare specialist, a cărui contribuție istoriografică a dat adesea tonul în cercetările sud-est europene.

De aceea, rostesc și eu ca poetul, cu gândul și la ilustrația spectaculoasă a lucrării: «Carte frumoasă, cinste cui te-a scris!»”.

Acad. Ioan-Aurel POP

 

„Această carte este o călăuză spirituală în urcușul duhovnicesc interior al credincioșilor ortodocși spre lumina Sfintelor Paști, spre bucuria Învierii lui Hristos, întrucât acest urcuș este el însuși înviere sau ridicare a omului din moartea și mormântul păcatului ca existenţă posesivă și egoistă, pentru a redobândi libertatea de a iubi pe Dumnezeu în rugăciune și pe oameni în fapte bune. Textele biblice și compoziţiile liturgice din perioada Triodului sunt pentru noi izvoare de lumină, iar Părinţii Bisericii, ca totdeauna, sunt învăţătorii noștri pe calea mântuirii. La școala lor, a pocăinţei și a sfinţeniei, ne cheamă paginile acestei cărţi”.

† DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române