Noutăți editoriale

„Creștinii, încă din veacurile primare, s-au obișnuit să aducă în dar la biserică spre binecuvântare, pe lângă pâinile (prescurile) pentru Euharistie, și alimente sau îmbrăcăminte pentru cei săraci și bolnavi. Așa s-a dezvoltat, deodată cu Liturghia euharistică, și filantropia socială, adică împreună cu rugăciunea comună din biserică, s-a organizat și fapta cea bună de ajutorare a celor nevoiași. Prin urmare, lucrarea filantropică sau opera de caritate a Bisericii își are rădăcina în iubirea milostivă a lui Dumnezeu arătată oamenilor în și prin Iisus Hristos. De fapt, toata opera socială a Bisericii izvorăște din Sfânta Evanghelie și din Sfânta Liturghie […]. Din Evanghelia iubirii milostive a lui Hristos se inspiră Biserica noastră când organizează cămine pentru bătrâni, pentru copii, pentru orfani, cantine pentru săraci, bolnițe, farmacii, cabinete medicale și spitale. Evanghelia ne învață că de modul în care noi trăim taina iubirii milostive în mod liber aici pe pământ depinde fericirea sau nefericirea noastră veșnică dincolo de mormânt”.

PF DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

„Rugăciunea fierbinte și stăruitoare este mărturie a faptului că Sfântul Duh este lucrător în om, sprijinindu-l și întărindu-l întru buna lucrare spre dobândirea mântuirii, după cum ne învață Sfântul Apostol Pavel, zicând: «Și Duhul vine în ajutor slăbiciunii noastre, căci noi nu știm să ne rugăm cum trebuie, ci Însuși Duhul Se roagă pentru noi cu suspine negrăite» (Romani 8, 26). Astfel, prin rugăciune, ca prezență și lucrare a Sfântului Duh, omul se unește cu Preasfânta Treime, făcându-se părtaș iubirii dumnezeiești, dar și cu Biserica lui Hristos din toate timpurile și din toate locurile, iar Dumnezeu, Izvorul bucuriei și al vieții veșnice, prin harul Său, luminează sufletul omului care se roagă, încât rugăciunea devine conlucrare a omului cu Dumnezeu […].

Așadar, rugăciunea este izvor de bucurie și de putere spirituală, izvor de pace și de iubire față de Dumnezeu și de semenii noștri, este «respirația spirituală a sufletului». Rugăciunea ne ajută să înfruntăm greutățile vieții și să pregustăm încă din lumea aceasta tăria și bucuria Învierii și a vieții veșnice. Nimic nu poate înlocui rugăciunea și nicio activitate nu este mai de preț decât ea, fiindcă ea ne dă inspirație și putere pentru cuvântul frumos și fapta bună. Rugăciunea este biruința asupra înstrăinării omului de Dumnezeu, de sine însuși și de semeni, ea este izvor de bucurie și devine viața vieții noastre”.

PF DANIEL, Patriarhul României

„Pomenirea celor adormiți în Domnul este și un act de iubire pentru semenii noștri. Când ne rugăm pentru cei adormiți în Domnul arătăm că îi iubim și după moarte, iar sufletul lor nemuritor simte iubirea noastră! Ei cunosc momentele când îi pomenim și simt când împărțim milostenie pentru ei.

Nădejdea credincioșilor spre Învierea de obște se exprimă și prin permanenta comemorare a celor adormiți în Domnul, în rândul lor numărându-se și eroii neamului nostru românesc. Cultul eroilor, a celor jertfiți pentru apărarea credinței și a patriei, este o adevărată «cultură a sufletului românesc» care crede, simte și mărturisește că «iubirea este mai tare decât moartea».

Așadar, pomenirea eroilor din toate timpurile și din toate locurile, ca și cultul morților în general, constituie manifestări de statornicie în credință, de continuitate și unitate în cuget și simțiri de-a lungul generațiilor. Este semnul neuitării și prețuirii noastre pentru jertfa lor și speranța comuniunii lor veșnice cu Hristos Domnul, în nădejdea Învierii și a vieții veșnice”.

 

PF DANIEL, Patriarhul României

„Demersul autorilor Preot Ioan Buta, Preot Ioan-Eugen Buta, Prof. Nicolae-Marcel Buta de a edita un Dicționar de nume și teme biblice este mai mult decât lăudabil, reprezentând o frumoasă continuare a Concordanței biblice, apărută la Editura Basilica a Patriarhiei Române, și care a avut același colectiv editorial. Ca și în cazul Concordanței biblice, lucrarea de față se dorește a fi un instrument de lucru util nu doar preoților sau studenților teologi, ci și tuturor celor interesați de studiile biblice în general și de onomastica biblică în special.”

Pr. Cosmin PRICOP

„Elaborarea acestui manual de Istorie Bisericească Universală pentru Facultățile de Teologie din cadrul Patriarhiei Române se înscrie în proiectul larg de editare a tuturor manualelor de Teologie Ortodoxă la nivelul cercetărilor la zi, proiect inițiat de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, imediat după alegerea și instalarea sa în fruntea Bisericii noastre în toamna anului 2007. Recomandăm acest manual tuturor studenților și studentelor, masteranzilor și doctoranzilor de la Facultățile de Teologie din cuprinsul Patriarhiei Române, precum și tuturor celor care doresc să cunoască mai bine trecutul istoric și situația actuală a Bisericilor Ortodoxe, precum și felul cum înțeleg aceste Biserici să răspundă nenumăratelor provocări cu care se confruntă ele în zbuciumata lume de astăzi”.

Pr. prof. univ. dr. Viorel IONIȚĂ

„Lucrarea de față, intitulată Cronica Mitropoliților Țării Românești, se datorează inițiativei Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Constatând că în istoriografia românească mitropoliții Țării Românești nu au o monografie proprie ilustrată, mi-a încredințat acest proiect editorial, fixând dintru început modul de abordare a lucrării: date concise, care să surprindă în mod accesibil și atractiv aspecte esențiale ale vieții, activității și personalității fiecărui mitropolit, însoțite de imaginea fiecăruia, precum și de alte ilustrații elocvente.

Gândul Preafericirii Sale a fost, evident, de a aduce un prinos de recunoștință vrednicilor înaintași care au păstorit cu multă înțelepciune și jertfelnicie poporul român din străvechea Mitropolie a Ungrovlahiei, în perspectiva pregătirii momentului aniversar din anul 2025, când se vor împlini 100 de ani de la ridicarea Bisericii noastre la rang de Patriarhie (1925) și 140 de ani de la recunoașterea oficială a Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române (1885).

Fideli și unitari în a asigura continuitatea instituției pe care au slujit-o, diferiți uneori ca obârșie, cultură sau idealuri, cu păstoriri zbuciumate și uneori efemere, dar având contribuții majore la viața socială, spirituală și culturală a poporului român, mitropoliții Țării Românești merită să fie cunoscuți și aduși în actualitate, pentru a înțelege mai ușor istoria Bisericii și a neamului românesc. Cronica Mitropoliților Țării Românești ne ajută să redescoperim prin date, documente și prin forța sugestivă a imaginilor, rolul mitropoliților Țării Românești în păstrarea și transmiterea credinței și identității poporului român, cât și contribuția activă a Bisericii Ortodoxe Române la realizarea marilor deziderate naționale: libertatea, unitatea și demnitatea poporului român.

Privită în ansamblu, lucrarea acestor corifei ai neamului românesc a lăsat urmașilor o moștenire valoroasă, concretizată nu doar în păstrarea și transmiterea dreptei credințe, ci și într-un bogat patrimoniu cultural, lingvistic și social, influența lor asupra vieții, credinței și culturii naționale fiind perceptibilă până în ziua de astăzi”.

Arhim. Paisie Sebastian Teodorescu

„Rugăciunea este fortăreața credinței, arma noastră de atac și apărare împotriva dușmanului, care ne pândește pretutindeni. De aceea, să nu umblăm nicicând neînarmați. Să nu uităm paza de zi și straja de noapte. Să păzim sub armele rugăciunii steagul Împăratului nostru, să așteptăm rugându-ne trâmbița îngerului. Se roagă toți îngerii, se roagă turmele și fiarele și-și pleacă genunchii: când ies din staule și peșteri, privesc ca fața neliniștită spre cer tremurându-le răsuflarea, după obiceiul lor. Și păsările, când se trezesc dimineața, se înalță spre cer și în loc de mâini întind aripile în cruce și spun ceva ce pare a fi rugăciune. Ce se poate spune mai mult despre foloasele rugăciunii? S-a rugat chiar Domnul, ale Căruia sunt mărirea și puterea în vecii vecilor”.

Tertulian, Despre rugăciune, XXIX

„Prin rugăciune ne apropiem de îngeri și ne depărtăm de tovărășia celor necuvântătoare. Faptul că rugăciunea este lucrul îngerilor, înălțându-i chiar mai presus de vrednicia lor – pentru că a sta de vorbă cu Dumnezeu, adică rugăciunea, este mai presus de vrednicia îngerilor –, înșiși îngerii ni-l arată prin teama cea mare cu care se roagă, dându-ne a înțelege și a cunoaște că se cuvine ca, atunci când ne apropiem de Dumnezeu, să o facem cu bucurie și cu frică: cu frică, de teamă să nu părem nevrednici de rugăciune; cu bucurie, pentru că ne umplem de mulțumire pentru marea cinstire ce ni se face, că neamul nostru cel muritor a fost învrednicit de o atât de mare purtare de grijă, că ne desfătăm de bucuria de a sta de vorbă cu Dumnezeu”.

Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvântul I despre rugăciune

„Dicționarul de nume și termeni religioși iudaici reprezintă un proiect editorial inedit pentru teologia ortodoxă românească. Alcătuită de regretatul părinte Nicolae Achimescu (1955-2019), lucrarea analizează nume și termeni din religia și istoria iudaismului. Dicționarul conține 392 de termeni analizați din perspectivă teologică, filologică, filosofică, iconografică și istorică. În cadrul acestor termeni sunt tratate curente culturale și religioase iudaice, grupări iudaice, personalități biblice și culturale importante din întreaga istorie a iudaismului (autori mistici, cabaliști, rabini și talmudiști), precum și sărbători iudaice. Lucrarea reprezintă un demers important în perspectiva cunoașterii și înțelegerii fenomenului religios iudaic, ce nu se rezumă doar la perioada veterotestamentară, constituind un instrument indispensabil în contextul studiilor biblice și al dialogului interreligios creștino-iudaic, dar și o sursă de cunoaștere pentru publicul larg interesat de subiectul abordat”.

„Taina Căsătoriei le deschide oamenilor posibi­lități mari care le permit să vadă dincolo de materialitatea vieții către o chemare mai înaltă, către o chemare la trăirea în modul vieții divine. Pentru fiecare soț și soție, acest mod nu privește îndreptarea lor morală, ci mai degrabă transformarea și transfigurarea lor ontologică (μεταμόρφωσις) în Hristos. ­Întrucât legătura maritală comportă prezența mistică și dătătoare de viață a frumuseții și luminii lui Hristos, fiecare cuplu căsătorit care trăiește în această eră postmodernă este invitat să guste și să vadă acest mysterion. O căsătorie binecuvântată, trăită ca atare, este o martyria, o mărturie de bucurie pe pământ a vieții Împărăției lui Dumnezeu și o epifanie a lui Dumnezeu”.

Pr. Prof. Bassam Antoine Nassif