„Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2024 drept Anul omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor și Anul comemorativ al tuturor Sfinților tămăduitori fără de arginți, avându-se în vedere necesitatea unei intensificări a îngrijirii celor aflați în suferință sufletească și trupească. În fiecare an adâncim duhovnicește, teologic și faptic, una dintre temele pe care Biserica le consideră prioritare în pastorație.

Pastorația și îngrijirea bolnavilor în societatea contemporană se confruntă cu o serie de dificultăți, la care trebuie să găsim soluții adecvate. Bătrânețea, care, desigur, nu este echivalentă bolii, este însă o perioadă a vieții în care fragilitatea trupului îl expune pe vârstnic suferințelor fizice, iar acestea îl fac pe bolnav de foarte multe ori, mai ales în lipsa îndrumării duhovnicești potrivite, să se însingureze și să-și acutizeze starea, neînțelegând că suferința trupească îndeamnă și la căutarea sănătății spirituale. Viața cotidiană a devenit foarte complexă, ritmurile de lucru s-au accelerat și nu mai găsim timp pentru a vizita bolnavii în spital sau pe cei singuri, aflați în suferință acasă. Pe lângă îngrijirea medicală corespunzătoare, optimă, bolnavul are nevoie și de o alinare sufletească pe măsură, care nu poate fi înlocuită de niciun tratament medical. Sprijinul emoțional, compasiunea, înțelegerea și comunicarea eficientă între bolnav, familia acestuia și personalul medical sunt condițiile principale pentru a spori vindecarea celor suferinzi”.

† DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

„Ne aflăm în fața unei lucrări de excepție care își propune să contribuie la înțelegerea ethosului romilor căldărari, care punctează importanța conștientizării reciprocei și tradiționalei neîncrederi dintre aceștia și populația majoritară și care invită la asumarea trecutului istoric marcat de spinoasa problemă a robiei și holocaustului. Autorul demonstrează, pe baza documentelor istorice, că Biserica Ortodoxă Română a încercat dintotdeauna să-i ajute pe romi, în timp ce instituția robiei romilor trebuie privită și evaluată în contextul său istoric”.

Pr. Prof. Dr. Radu Petre MUREȘAN

„Anul 2025, declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române Anul omagial al Centenarului Patriarhiei Române și Anul comemorativ al duhovnicilor și mărturisitorilor ortodocși români din secolul al XX-lea, reprezintă un moment unic în istoria Bisericii Ortodoxe Române. Această aniversare nu este doar o celebrare a trecutului, ci și o chemare la recunoștință față de înaintașii noștri și reflecție asupra rolului Bisericii noastre în viața poporului român. Patriarhia Română a fost, de-a lungul celor 100 de ani de existență, o făclie nestinsă a credinței și a unității naționale, iar duhovnicii și mărturisitorii ortodocși români din secolul al XX-lea au fost adevărați apărători ai credinței ortodoxe în fața încercărilor și prigoanelor”.

† DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

„Dicționarul de nume și termeni religioși orientali, realizat de regretatul preot profesor univ. Nicolae Achimescu, se înscrie în acest efort de cunoaștere autentică a spiritualității, culturii, obiceiurilor și societății orientale dintr-o perspectivă civilizațională proprie, care – fără a face abstracție de bibliografia deja consacrată – adaugă nuanțe și elemente inedite. Autorul a fost un pasionat și rafinat cercetător al istoriei și filosofiei religiilor, cu precădere a budismului, hinduismului și jainismului. Oferirea unei contribuții de o asemenea importanță – atât din punct de vedere cultural, cât și ca un instrument teologic necesar în vederea inițierii unui dialog interreligios și intercultural – a fost îndelung gândită și elaborată”.

Pr. asist. univ. Valentin ILIE

„Viața monahală este un dar de la Dumnezeu pentru Biserică, prin care se oferă posibilitatea desăvârșirii celor care aleg liber și responsabil să-și dedice integral viața lui Hristos, făgăduind ascultare, abstinență și sărăcie de bunăvoie. Prin urmare, organizarea vieții monahale, în toate aspectele sale, a constituit întotdeauna un element important al vieții Bisericii, concretizată în special în adoptarea de către autoritatea bisericească de canoane, de reguli monahale sau de regulamente ale vieții monahale. Pe de altă parte, în primul mileniu creștin, pentru organizarea monahismului au existat și reglementări legale, adică legi ale Imperiului Roman de Răsărit, care prin prevederi directe sau tangențiale au influențat consistent viața monahală. Toate aceste prevederi eclesiale și legale s-au constituit în cadrul nomocanonic reglementar pentru organizarea și funcționarea comunităților monahale. Astfel, cunoașterea, aplicarea practică și respectarea acestor reglementări constituie o necesitate pastorală pentru orice așezământ de viață monahală”.

 † DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

„Noi păzim această credință pe care am primit-o de la Biserică, de vreme ce ea, precum un bun ales depus de Duhul lui Dumnezeu într-un vas de valoare, mereu întinerește și face să întinerească și vasul în care se află. Într-adevăr, acest «dar al lui Dumnezeu» a fost încredințat Bisericii, așa cum suflul a fost acordat celui dintâi om plăsmuit, pentru ca toate membrele care îl primesc să fie în­su­fle­țite, și în acest dar a fost depusă comuniunea cu Hristos, adică Duhul Sfânt, arvuna nestricăciunii, adeverirea credinței noastre și scara urcușului la Dumnezeu. Într-adevăr, «în Biserică» – se spune – «a pus Dumnezeu apostoli, proroci și învățători» și toate celelalte lucrări ale Duhului, de Care nu au parte toți cei care nu aleargă la Biserică, ci se lipsesc pe ei înșiși de viață din cauza unei false doctrine și a unei conduite dintre cele mai rele. Căci, acolo unde este Biserica, acolo este și Duhul lui Dumnezeu, iar acolo unde este Duhul lui Dumnezeu, acolo sunt Biserica și harul întreg – iar Duhul este adevărul”.

SF. IRINEU DE LYON, Împotriva ereziilor, III, 24, 1

„Eshatologia nu este doar o doctrină; este o orientare, o perspectivă, un mod de existență. Eshatologia nu se referă doar la viitor; afectează atât trecutul cât și viitorul nostru. În acest fel a înțeles și trăit Biserica încă de la început «cele ce vor să fie»”.

Mitropolitul Ioan (Zizioulas) al Pergamului

„Eshatologia este miezul teologiei care descrie menirea omului și a creației, petrecerea veșnică a omului sfințit cu Dumnezeu, în comuniune cu Acesta și cu toți cei mântuiți, într-o lume nouă, curățită de păcat și transfigurată, în care tot ce a fost creat de Dumnezeu, spiritual și material, va exista într-o comuniune desăvârșită, în care rațiunile lui Dumnezeu sădite în univers, de la începuturile acestuia, vor străluci deplin în slava Dumnezeului întreit, iar omul, chipul lui Dumnezeu și cununa creației, se va asemăna fără știrbire Prototipului său. Planul lui Dumnezeu, de la facerea lumii și a omului, cuprinde taina unirii Treimii Celei deoființă și nedespărțite cu omul, pentru veșnicie, în Hristos, Dumnezeu adevărat și om deplin, prin care omenirea este înălțată pe tronul dumnezeirii, omul fiind astfel unit pentru totdeauna cu Dumnezeu”.

Pr. prof. emerit dr. Ștefan BUCHIU

„În ultimii treizeci de ani, după căderea regimului comunist în 1989, România a devenit țara predominant ortodoxă cu cel mai mare număr de teologi care și-au finalizat studiile în universitățile și institutele din Europa Occidentală sau din alte părți. Este de la sine înțeles că mulți dintre ei au rămas și își desfășoară în prezent activitatea științifică în străinătate, efectuând cercetări la cel mai înalt nivel, în Franța, Germania, Anglia, Elveția, Belgia etc. Unul dintre meritele activității lor este acela de a aprofunda și perfecționa dialogul interconfesional pentru a facilita întâlnirea atât de necesară în noua paradigmă socială, mai ales de când România a aderat la Uniunea Europeană în anul 2007. În această profuziune intelectuală și teologică, activitatea teologilor ortodocși români contribuie în egală măsură la redescoperirea, actualizarea și aprofundarea mesajului Ortodoxiei, în contextul diversității religioase și confesionale care marchează societățile occidentale. […] Volumul de față reunește autori de pe trei continente (Europa, America de Nord și Australia) și din nouă țări (Franța, Elveția, Belgia, Regatul Unit, Germania, Portugalia, Australia, Statele Unite ale Americii și România). Aceeași diversitate se reflectă și în domeniile teologice care circumscriu subiectele și problematicile abordate în aceste studii”.

„Aceste texte ale canoniștilor bizantini prezintă o etapă de dezvoltare a structurilor canonice bisericești după Marea Schismă, dar și o traiectorie a realităților canonice anterioare. Cu toate acestea, interpretările respective nu sunt doar piese într-un mozaic istoric, ci arată un mod de dezvoltare a vieții eclesiale și o mărturie a tradiției canonice raportate la un context istoric particular. Această perioadă reprezintă, după cum vom vedea, un moment important în cristalizarea elementelor canonice, liturgice sau dogmatice în Biserica Ortodoxă. Prezentate într-o formă mai simplă, aceste interpretări au în vedere o etapă a dezvoltării gândirii canonice ortodoxe, reprezentând, concomitent, o deschidere de drum care va avea o prelungire în întregul mileniu al doilea de existență creștină, chiar și până astăzi”.

Pr. lect. univ. dr. Răzvan PERȘA

„Biserica este chemată să gândească noi forme și metode pastorale actuale, apropiindu-se mai mult de nevoile și așteptările bătrânilor. Concomitent, trebuie lucrat și la creșterea și educarea tinerilor spre a nu marginaliza persoanele vârstnice, a nu le abandona și izola în centre de asistență socială, deoarece tinerii și persoanele în vârstă au nevoie unii de ceilalți. Mai precis, bătrânii au nevoie de o mângâiere și de un cuvânt de încurajare, iar tinerii au nevoie de înțelepciunea, răbdarea și puterea de rugăciune a bătrânilor.

Vârstnicii, prin maturitatea lor duhovnicească, pot ajuta mult la păstrarea valorilor creștine în cultura noastră, pentru armonia societății și a familiei. Prin urmare, Biserica va ajuta persoanele vârstnice să depășească lipsa de încredere, tristețea și izolarea, care îi împiedică pe bătrâni să participe activ și cu speranță la viața comunității.

Desigur, pe lângă pastorația bătrânilor, Biserica Ortodoxă Română face deja eforturi importante pentru ajutorarea vârstnicilor, prin diverse centre sociale, acțiuni și programe filantropice.

În prezent, funcționează la nivelul ­Patriarhiei Române 21 de centre de zi, 54 de așezăminte rezidențiale și 52 de servicii de îngrijire la domiciliu, toate destinate persoanelor vârstnice”.

† DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române