„Sfânta Cuvioasă Matrona a rămas în memoria maicilor din Mănăstirea Hurezi, fiind cinstită ca o mare nevoitoare și povățuitoare a monahiilor către Dumnezeu. Faptele și viața ei virtuoasă au făcut ca maica Matrona să fie recunoscută de obștea așezământului monahal ca un reper importat din istoria recentă a Mănăstirii Hurezi, un model de viețuire călugărească, de dragoste și de smerenie”.
Răzvan Mihai CLIPICI
„Această lucrare a adus o serie de contribuții importante la înțelegerea Tainei ungerii bolnavilor. S-a arătat că, de-a lungul secolelor, ritualul a suferit multe schimbări atât în structura sa ritualică, cât și în percepția scopului lui principal. Analiza izvoarelor manuscrise a identificat două etape distincte în dezvoltarea ritualului bizantin al Sf. Taine a Maslului. Cercetarea manuscriselor a subliniat că, pe parcursul dezvoltării sale istorice, ritualul bizantin al ungerii bolnavilor a folosit o bogată euhologie destinată mijlocirii pentru cei bolnavi și pentru binecuvântarea untdelemnului folosit la ungere. Rugăciunile Sf. Taine a Maslului dezvăluie, de asemenea, simbolismul bogat al untdelemnului binecuvântat, exprimând înțelegerea ungerii cu uleiul sfințit ca desăvârșire a unirii cu Mântuitorul Iisus Hristos”.
Preot Dr. Victor GORODENCHUK
„Sf. Taină a Maslului are una dintre cele mai complexe structuri dintre toate slujbele Sfintelor Taine din ritul bizantin. Această complexitate reflectă atât procesele liturgice generale care au avut loc în cult în timpul formării lui, cât și modul de înțelegere a Tainei ungerii bolnavilor întâlnită de-a lungul secolelor în gândirea bizantină. Având în vedere că anul 2024 a fost declarat ca An omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor și An comemorativ al tuturor Sfinților tămăduitori fără de arginți, am considerat de cuviință că o lucrare despre originea, istoria și teologia Sf. Taine a Maslului ar fi de folos atât preoților, cât și credincioșilor ortodocși români, mai ales că – după Dumnezeiasca Liturghie – această Sfântă Taină este cea mai îndrăgită slujbă de către poporul nostru”.
Preot Dr. Vlăduț-Iulian ROȘU
Boală, vindecare, sănătate: trei subiecte-cheie care se invită în viața noastră de zi cu zi. Dar care sănătate? Ce medicină și ce doctor? Prin evocarea unor medici extraordinari, acest eseu propune o abordare diferită și revigoratoare a vindecării prin luarea în considerare a omului în plinătatea sa anatomică, psihică și spirituală.
Printre sfinții doctori fără de arginți (cei care tratează gratuit) menționați aici amintim pe Cosma și Damian, Chir și Ioan, Pantelimon, Ermolae și pe cel foarte aproape de noi, Luca de Simferopol. Ei au tratat omul (trup-suflet-duh), trăgându-și energia dintr-o legătură profundă cu Iubitorul de oameni. Ce luminoasă mărturie!
*
Cele 82 de ilustrații color originale – fresce, icoane, mozaicuri și miniaturi – aruncă lumină asupra subiectului și ne pun în relație cu persoanele prezentate. Personaje captivante și generoase, acești sfinți doctori sunt puternici mijlocitori și ocrotitori, mai ales în vreme de boală. O carte insolită și motivantă.
„Cercetarea de față a părintelui profesor Vasile Muntean nu vine pe un teren arid. Pe de o parte, ea este rezultatul unor asidue și rodnice investigații proprii ale autorului, întinse pe parcursul câtorva decenii, iar pe de altă parte, aceasta se altoiește pe foarte buna tradiție a școlii românești de bizantinologie, cu ecouri încă de tipul cronicarilor și al pre-iluminiștilor (Constantin Cantacuzino Stolnicul și Dimitrie Cantemir), trecând prin Școala Ardeleană, prin romantici și pozitiviști, prin curentele erudite ale secolului trecut, de la Demostene Russo, Nicolae Iorga, Oreste Tafrali, Nicolae Bănescu, George Murnu, până la Alexandru Elian, Petre Ș. Năsturel, Vasile Drăguț, Nicolae Șerban Tanașoca, Emilian Popescu, Răzvan Theodorescu și mulți alții. Cu o asemenea zestre personală și publică, profesorul Vasile Muntean a avut de unde să absoarbă ambrozia și nectarul necesare lucrărilor sale, pe care le-a elaborat întotdeauna cu acribie și cu tot respectul cuvenit cercetării, în vederea dezvelirii adevărului, omenește posibil. Cartea de față pune în lumină unghiuri rămase în umbră, privind istoria românilor sud-dunăreni, privind anumite instituții românești născute după modelul celor bizantine, privind monahismul românesc original, de inspirație pornită de la Marea Biserică, privind scrisul și tipăriturile, artele, lexicologia. Toate se împletesc într-o expunere armonioasă și frumoasă, care poartă amprenta unui mare specialist, a cărui contribuție istoriografică a dat adesea tonul în cercetările sud-est europene.
De aceea, rostesc și eu ca poetul, cu gândul și la ilustrația spectaculoasă a lucrării: «Carte frumoasă, cinste cui te-a scris!»”.
Acad. Ioan-Aurel POP
„Această carte este o călăuză spirituală în urcușul duhovnicesc interior al credincioșilor ortodocși spre lumina Sfintelor Paști, spre bucuria Învierii lui Hristos, întrucât acest urcuș este el însuși înviere sau ridicare a omului din moartea și mormântul păcatului ca existenţă posesivă și egoistă, pentru a redobândi libertatea de a iubi pe Dumnezeu în rugăciune și pe oameni în fapte bune. Textele biblice și compoziţiile liturgice din perioada Triodului sunt pentru noi izvoare de lumină, iar Părinţii Bisericii, ca totdeauna, sunt învăţătorii noștri pe calea mântuirii. La școala lor, a pocăinţei și a sfinţeniei, ne cheamă paginile acestei cărţi”.
† DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
„Învierea Domnului Iisus Hristos ne arată că orice faptă săvârșită în lumea aceasta din iubire de Dumnezeu și față de semeni nu piere niciodată. Orice faptă săvârșită din iubire smerită și sinceră față de Dumnezeu și față de semeni rămâne o lumină pentru veșnicie. Învierea lui Hristos dă sens vieții noastre, arătându-ne că viața aceasta pe pământ, deși trecătoare, are o valoare infinită. Fiecare persoană umană, chemată la înviere și nemurire, are o valoare unică și infinită, pentru că este chemată la viața veșnică: și aceasta este viața veșnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis (Ioan 17, 3)”.
† DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
„Fără Evanghelii, Giulgiul ar rămâne, în realitate, o enigmă indescifrabilă și, dacă privim în sens invers, Evangheliile primesc o confirmare neașteptată din partea relicvei de la Torino. Pare că nucleul genetic al credinței creștine, Moartea și Învierea lui Iisus din Nazaret, ar fi fost fotografiat într-un instantaneu care rezumă cele mai importante momente din istorie. Și tocmai din această cauză, Giulgiul a fost uneori definit drept a cincea Evanghelie sau Evanghelia științifică”.
Emanuela MARINELLI, Marco FASOL
„Într-adevăr, am ajuns la un punct de cotitură în istoria noastră, când știința a rezolvat, chiar dacă nu în totalitate, unul dintre cele mai mari mistere ale umanității: Giulgiul de la Torino a fost autentificat ca fiind pânza pe care s-a imprimat, printr-un fenomen extraordinar de radiație ultravioletă, imaginea lui Iisus Hristos, o imagine tridimensională, nealterată în vreun fel de corpul care, în acele momente, era viu! Pentru sceptici sau credincioșii creștini, pentru cei aparținând altor convingeri religioase sau filosofice, iată un document absolut de nerefuzat”.
Alexandra CHERCIU
„Ne-a creat din nimic, a făcut pentru noi toate cele pe care le vedem: cerul, marea, pământul, aerul, pe toate cele din ele: animalele, plantele, semințele. Trebuie să vorbesc pe scurt, din pricina noianului nemărginit de opere făcute de Dumnezeu. Dintre toate ființele de pe pământ, numai nouă, oamenilor, ne-a dat un astfel de suflet. Pentru om a sădit Raiul, i-a dat un ajutor, l-a pus stăpân peste toate ființele necuvântătoare, cu slavă și cu cinste l-a încununat. După acestea, cu toate că a fost nerecunoscător față de Binefăcătorul său, a fost totuși învrednicit de daruri și mai mari. Nu te uita numai la faptul că l-a scos afară din Rai, ci ia aminte și la câștigul pe care l-a avut din izgonirea din Rai! După ce l-a alungat din Rai și a făcut acele nenumărate binefaceri și a împlinit iconomiile cu grijă țesute, L-a trimis și pe Fiul Său pentru cei care, deși au avut parte de binefacerile Lui, totuși Îl urăsc: ne-a deschis cerul, ne-a deschis largi porțile Raiului și ne-a făcut fii pe noi, cei dușmănoși, pe noi, cei nechibzuiți. […] Ne-a dat și Botezul iertării păcatelor, izbăvirea de pedeapsă, moștenirea Împărăției cerurilor. Le-a făgăduit mii de bunătăți celor care fac binele, ne-a întins mâna, a revărsat Duhul Sfânt în inimile noastre.”
SF. IOAN GURĂ DE AUR, Omilii la Matei, 61, 1-2
„Pentru viața modernă de astăzi, parcă Dumnezeu a rânduit special această rugăciune scurtă: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul! Chemarea deasă a numelui Domnului arde ca un foc ceresc toate necurățiile noastre interioare. Altă bogăție și altă mângâiere mai mare decât prezența lui Iisus în inimile noastre nu este nici în cer, nici pe pământ. Rugăciunea lui Iisus este singura rugăciune care are această putere de a uni mintea cu inima, făcându-ne astfel oameni integri, oameni duhovnicești.
Sunt atâția timpi morți în viața noastră. De pildă, stăm la niște cozi sau așteptăm autobuzul. Nu lăsa să-ți fugă mintea în toate părțile! Roagă-te cu Doamne Iisuse și, încet-încet, se va face un vad, o cărare de lumină între minte și inimă, și vei simți această mare pace și bucurie lăuntrică. Folosul acestei rugăciuni este cu adevărat foarte mare. Se grupează în jurul ființei celui care se roagă tot acest cosmos care ne înconjoară, iar credinciosul îl privește cu bunătate, cu liniște, cu dragoste.
Practicați-o și veți simți folosul ei. Să dea Dumnezeu ca întreaga țară să devină un Rug Aprins de rugăciune!”.
Sfântul Cuvios Mărturisitor SOFIAN de la Antim
„Anul 2025, declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române Anul omagial al Centenarului Patriarhiei Române și Anul comemorativ al duhovnicilor și mărturisitorilor ortodocși români din secolul al XX-lea, reprezintă un moment unic în istoria Bisericii Ortodoxe Române. Această aniversare nu este doar o celebrare a trecutului, ci și o chemare la recunoștință față de înaintașii noștri și reflecție asupra rolului Bisericii noastre în viața poporului român. Patriarhia Română a fost, de-a lungul celor 100 de ani de existență, o făclie nestinsă a credinței și a unității naționale, iar duhovnicii și mărturisitorii ortodocși români din secolul al XX-lea au fost adevărați apărători ai credinței ortodoxe în fața încercărilor și prigoanelor.
Împlinirea unui secol de la înființarea Patriarhiei Române este o ocazie de a ne adânci în cunoașterea istoriei Bisericii noastre, care a fost strâns legată de destinul poporului român și de aspirațiile lui de unitate și libertate. În același timp, este un moment de comemorare a celor care, prin jertfa lor, au apărat și mărturisit credința ortodoxă, chiar și în cele mai grele timpuri”.
† DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
