„În ultimii treizeci de ani, după căderea regimului comunist în 1989, România a devenit țara predominant ortodoxă cu cel mai mare număr de teologi care și-au finalizat studiile în universitățile și institutele din Europa Occidentală sau din alte părți. Este de la sine înțeles că mulți dintre ei au rămas și își desfășoară în prezent activitatea științifică în străinătate, efectuând cercetări la cel mai înalt nivel, în Franța, Germania, Anglia, Elveția, Belgia etc. Unul dintre meritele activității lor este acela de a aprofunda și perfecționa dialogul interconfesional pentru a facilita întâlnirea atât de necesară în noua paradigmă socială, mai ales de când România a aderat la Uniunea Europeană în anul 2007. În această profuziune intelectuală și teologică, activitatea teologilor ortodocși români contribuie în egală măsură la redescoperirea, actualizarea și aprofundarea mesajului Ortodoxiei, în contextul diversității religioase și confesionale care marchează societățile occidentale. […] Volumul de față reunește autori de pe trei continente (Europa, America de Nord și Australia) și din nouă țări (Franța, Elveția, Belgia, Regatul Unit, Germania, Portugalia, Australia, Statele Unite ale Americii și România). Aceeași diversitate se reflectă și în domeniile teologice care circumscriu subiectele și problematicile abordate în aceste studii”.
„Aceste texte ale canoniștilor bizantini prezintă o etapă de dezvoltare a structurilor canonice bisericești după Marea Schismă, dar și o traiectorie a realităților canonice anterioare. Cu toate acestea, interpretările respective nu sunt doar piese într-un mozaic istoric, ci arată un mod de dezvoltare a vieții eclesiale și o mărturie a tradiției canonice raportate la un context istoric particular. Această perioadă reprezintă, după cum vom vedea, un moment important în cristalizarea elementelor canonice, liturgice sau dogmatice în Biserica Ortodoxă. Prezentate într-o formă mai simplă, aceste interpretări au în vedere o etapă a dezvoltării gândirii canonice ortodoxe, reprezentând, concomitent, o deschidere de drum care va avea o prelungire în întregul mileniu al doilea de existență creștină, chiar și până astăzi”.
Pr. lect. univ. dr. Răzvan PERȘA
„Biserica este chemată să gândească noi forme și metode pastorale actuale, apropiindu-se mai mult de nevoile și așteptările bătrânilor. Concomitent, trebuie lucrat și la creșterea și educarea tinerilor spre a nu marginaliza persoanele vârstnice, a nu le abandona și izola în centre de asistență socială, deoarece tinerii și persoanele în vârstă au nevoie unii de ceilalți. Mai precis, bătrânii au nevoie de o mângâiere și de un cuvânt de încurajare, iar tinerii au nevoie de înțelepciunea, răbdarea și puterea de rugăciune a bătrânilor.
Vârstnicii, prin maturitatea lor duhovnicească, pot ajuta mult la păstrarea valorilor creștine în cultura noastră, pentru armonia societății și a familiei. Prin urmare, Biserica va ajuta persoanele vârstnice să depășească lipsa de încredere, tristețea și izolarea, care îi împiedică pe bătrâni să participe activ și cu speranță la viața comunității.
Desigur, pe lângă pastorația bătrânilor, Biserica Ortodoxă Română face deja eforturi importante pentru ajutorarea vârstnicilor, prin diverse centre sociale, acțiuni și programe filantropice.
În prezent, funcționează la nivelul Patriarhiei Române 21 de centre de zi, 54 de așezăminte rezidențiale și 52 de servicii de îngrijire la domiciliu, toate destinate persoanelor vârstnice”.
† DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
„Cartea Comori ale Ortodoxiei scoate în evidență bogăția spirituală a vieții creștine ortodoxe, luminile existențiale, vindecătoare și mântuitoare ale credinței în Hristos Domnul prin Care ne-a fost descoperită taina iubirii veșnice a Preasfintei Treimi și dăruită posibilitatea vieții veșnice – comoara care nu piere niciodată. Publicăm această lucrare cu speranța pastorală și misionară că lectura ei va îndemna pe cititorul confruntat cu umbrele și vidul secularizării să caute mai intens sfințenia și să adune în suflet cât mai multe comori de lumină harică din luminile necreate și neînserate ale Împărăției cerurilor care tainic se află prezente în credința și viața Bisericii, dar ele ni se dăruiesc potrivit intensității dreptei credințe și iubirii noastre față de Dumnezeu și față de semenii noștri”.
† DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
„Timp de mulți ani, din tinerețe și până la această vârstă, am scris opere diferite și întotdeauna m-am străduit să spun ascultătorilor ceea ce am predicat public în Biserică; nu am urmărit argumentele filozofilor, ci m-am mulțumit cu simplitatea apostolilor, știind că scris este: «Pierde-voi înțelepciunea înțelepților și știința celor învățați voi nimici-o» (1 Corinteni 1, 19) și: «Fapta lui Dumnezeu este mai înțeleaptă decât înțelepciunea oamenilor» (1 Corinteni 1, 25). Acum, când lucrurile se petrec astfel, îi provoc pe adversari să-mi cerceteze toate micile mele scrieri din trecut și, dacă află vreo rătăcire în felul meu de a gândi, să o spună tuturor. Căci fie aceste scrieri vor fi bune, iar atunci le voi combate calomniile; fie vor merita a fi respinse, iar atunci îmi voi mărturisi eroarea, pentru că prefer să mă îndrept decât să rămân neclintit într-o părere greșită”.
(Epistola 133, 12)
„Ferice și vrednic de toată fericirea este cel pe care îl apucă bătrânețea slujindu-L pe Hristos, pe care ziua de pe urmă îl găsește luptând pentru Mântuitorul: «Nu se va rușina când va grăi cu vrăjmașii săi în poartă» (Psalmul 126, 5); iar la intrarea în Rai i se va spune: «Ai primit nenorociri în viața ta, acum însă veselește-te aici». Căci Domnul nu pedepsește de două ori pentru același lucru. Pe bogatul înveșmântat în purpură l-a primit flacăra gheenei. Lazăr, care era sărac și plin de bube, căruia câinii îi lingeau carnea putrezită și care abia își ducea viața nenorocită cu firimiturile de la masa bogatului, a fost primit în sânul lui Avraam și s-a bucurat că are un așa de mare patriarh drept părinte. Este greu, ba chiar imposibil, ca cineva să se bucure și de bunurile prezente, și de cele viitoare, să își umple aici, pe pământ, pântecele, și acolo sus, în ceruri, inima, să treacă de la desfătări la desfătări, să fie cel dintâi și într-un veac, și în celălalt, să fie acoperit de fală și în cer, și pe pământ”.
(Epistola 118, 6)
„Părintele Dumitru Stăniloae este cel mai mare teolog ortodox român. Un prieten al său, Olivier Clément, teolog ortodox francez, consideră că Părintele Stăniloae este cel mai mare teolog ortodox al secolului al XX-lea. Personalitatea și opera Părintelui Dumitru Stăniloae au o bogăție spirituală deosebită și au devenit pentru generația contemporană și pentru generațiile următoare o lumină folositoare întăririi credinței și întăririi iubirii față de Biserică.
Părintele Stăniloae este, în primul rând, un teolog mărturisitor al Ortodoxiei în vremurile grele ale comunismului. În al doilea rând, este un teolog al tradiției patristice, pe care însă a prezentat-o omului de astăzi într-un mod creator și atractiv. În al treilea rând, Părintele Stăniloae rămâne în conștiința Bisericii noastre ca fiind un om de o înaltă ținută morală și spirituală, în același timp, cu un profund sentiment patriotic, dar deschis valorilor universale”.
† DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
„Vrednică și intensă conștiință de slujire eclesială, specialist de renume în Istoria Bisericii Ortodoxe Române, promotor erudit și pasionat al spiritualității ortodoxe în țară și în contactele cu istorici și teologi din străinătate, Părintele Profesor Academician Mircea Păcurariu (1932-2021) a fost apreciat însă și ca un bun orator bisericesc, în opera sa întâlnind o intensă preocupare nu numai pentru cercetarea istorică și activitatea didactică, ci și pentru viața liturgică, misionară sau pastorală a Bisericii. Voluminoasa carte de Predici este grăitoare în acest sens. În paginile acesteia, autorul ne prezintă spiritualitatea ortodoxă biblică, liturgică și aghiografică, îmbogățită cu date istorice, explicații precise despre locuri, evenimente sau persoane din istoria Bisericii, într-un stil accesibil, clar și concis, cunoscut deja din lectura lucrărilor sale cu profil istoric. Pornind de la pericopa evanghelică din duminici, părintele Păcurariu face mereu apel la alte texte biblice, la scrierile unor Sfinți Părinți, la cărțile noastre de slujbă, la fapte din trecutul Bisericii și al neamului, dar și la realitățile concrete ale timpului nostru.”
† DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
„În primele secole creștine, Sfânta Euharistie era săvârșită pe mese obișnuite, din lemn sau din piatră, ori pe mormintele martirilor, în catacombe sau în lăcașurile de cult numite martyria. De aceea, altarul fix, consacrat – așa cum se găsește astăzi în ritul bizantin – reprezintă sinteza a două practici sau tradiții, influențate de un puternic simbolism teologic: Masa Domnului (Mensa Domini) și slujirea pe altarele așezate pe mormintele martirilor. Pentru a înțelege mai bine originea evoluției în timp a ilitonului și antimisului, cele două nu pot fi analizate în afara conceptului altarului creștin, a originii și a istoriei lui.
Prezenta lucrare a fost realizată în urma îndemnului adresat de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în luna mai a anului 2021. Astfel, la recomandarea și sfatul Părintelui Patriarh – căruia îi sunt profund recunoscător pentru încurajarea și susținerea permanentă și nemijlocită, dar și pentru purtarea de grijă părintească pe care Preafericirea Sa o manifestă față de tinerii teologi –, am acceptat provocarea de a întocmi o istorie a antimisului, trasând, în același timp, și primele obiective ale acestei cercetări”.
Preot Dr. Vlăduț-Iulian ROȘU
„De-a lungul întregii istorii a creștinismului antic, filosofia grecească nu a fost niciodată folosită în mod independent, ci a primit mereu o interpretare în conformitate cu credința. Părinții Capadocieni reprezintă o confirmare a acestei situații: ei s-au folosit atât de formulele literare învățate în școală, pentru a le vorbi inter- locutorilor, creștini și păgâni, cât și de filosofia grecească, pentru a elabora o doctrină creștină. Însă este necesar să fim cu luare aminte – și acesta este un criteriu interpretativ – să nu atribuim unor paralelisme aparente o valoare decisivă în ceea ce privește gândirea creștină și să nu ne grăbim să vedem în ele dependențe și derivații ale filosofiei grecești”.
Claudio Moreschini
„În contextul împlinirii a 1.000 de ani de la trecerea la Domnul a Sf. Simeon Noul Teolog (†1022) şi a 300 de ani de la nașterea Sf. Paisie de la Neamț (†1722), Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat, de asemenea, anul 2022 drept Anul comemorativ al Sfinților isihaști Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama şi Paisie de la Neamț. De numele celor trei mari sfinți isihaști, pe care-i comemorăm în mod special în decursul acestui an, 2022, se leagă trei perioade de revigorare sau înnoire spirituală din istoria Bisericii”.
† DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
