„Dacă, așa cum este Dumnezeu față de păcătos, în același chip te arăți și tu față de aproapele care ți-a greșit, prin milostivire te asemeni lui Dumnezeu. Astfel încât tu ai deja ceea ce este după chip din faptul că ești rațional, dar devii după asemănare prin dobândirea bunătății. […] Cele prin care poți dobândi milostivirea față de alții sunt cele prin care te îmbraci în Hristos, iar înrudirea cu El te înrudește cu Dumnezeu. Astfel, istorisirea din cartea Facerii este o școală a vieții omenești. «Să facem om după chip»: să aibă prin creație ceea ce este după chip, dar după asemănare să devină. [Domnul] ți-a dat această capacitate. Dacă te-ar fi creat și după asemănare, unde ar mai fi fost harul tău? Pentru ce ai mai fi fost încununat? Și, de ți le-ar fi dăruit pe toate Creatorul, cum ți s-ar mai fi deschis Împărăția cerurilor? În clipa de față însă [o parte] ți-a fost dată, iar [alta] a fost lăsată neîmplinită, ca tu însuți să o duci la desăvârșire, pentru a te învrednici să primești răsplată de la Dumnezeu.
Prin urmare, cum devenim după asemănare? Prin Evanghelii.
Ce este creștinismul? Asemănarea cu Dumnezeu, atât cât îi este cu putință firii omenești”.
SF. VASILE CEL MARE, Despre facerea omului, I, 17
„Căci dogmele și propovăduirea Bisericii sunt cuprinse în învățătura cea scrisă, iar pe altele le-am primit din tradiția apostolilor, care au ajuns la noi în chip tainic. Amândouă izvoarele au aceeași putere cu privire la dreapta credință, iar nimeni nu le va respinge dacă are o cât de măruntă cunoaștere a rânduielilor bisericești. Căci, dacă cineva ar încerca să înlăture rânduielile cele neașternute în scris, ca și cum nu ar avea vreo mare însemnătate, să ia aminte că prin aceasta va nimici tocmai învățăturile de temelie ale Evangheliei, iar propovăduirea va deveni un nume lipsit de înțeles. […] cei care nădăjduim în Iisus Hristos ne însemnăm cu semnul Crucii în numele Domnului nostru Iisus Hristos. Dar cine ne-a învățat asta prin scris? Faptul că ne întoarcem către răsărit când ne închinăm, ni l-a lăsat cineva în scris? Unde? Cuvintele de la epicleză, din clipa ridicării pâinii de la Euharistie și a potirului binecuvântării, de la care sfânt le avem în scris? […] Noi mai binecuvântăm și apa de la Botez, uleiul ungerii și chiar pe cel care se botează. Pe temeiul căror scrieri? Oare nu din tradiția păstrată în taină și ascunsă? Și ce să mai zic? Ungerea cu ulei în ce scriere este predată? Afundarea de trei ori în apă a omului de unde vine? Dar și toate cele ce țin de Botez: lepădarea de Satana și de îngerii lui din care Scriptură este luată?”
SF. VASILE CEL MARE, Despre Sfântul Duh, XXVII, 66