„Volumul de față, de certă valoare documentară, prin punerea în circulație a 251 de texte (articole) din presa laică (culturală, politică, literară, economică etc.) și bisericească a anilor 1924-1925, în marea lor majoritate neabordate nicio­dată în cercetarea istoriografică, reprezintă o importantă contribuție la reconstituirea contextului în care s-au desfășurat aprinsele dezbateri din societate, din Senat și Cameră, impresionantele evenimente și ceremonii legate de proclamarea Patriarhiei Române, legiferarea noii Instituții și întronizarea întâiului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române”.

Ps VARLAAM PLOIEȘTEANUL,
Episcop-vicar patriarhal

 

„Actuala antologie tematică vine să completeze și să aprofun­deze contribuția pe care presa vremii a avut-o în legătură cu promovarea și consemnarea înființării Patriarhiei Române din anul 1925. Prezentul volum aduce în atenția citi­torilor surse documentare esențiale pentru cercetarea și evidențierea coordonatelor legate de înființarea Patriarhiei Române”.

Conf. univ. dr. Mireille RĂDOI,
Directorul Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”

„Relația stat-Biserică în cazul României «are un specific determinat de situația geopolitică a statului și de statutul său internațional. România, născută la 1859 din unirea Moldovei și Munteniei, era un stat național modern, care a obținut independența prin Războiul de la 1877, dar încă incomplet, pentru că nu cuprindea totalitatea teritoriului etnic românesc, care s-a realizat prin Unirea de la 1 Decembrie 1918». După Marea Unire, în Regatul României s-a impus modelul de dezvoltare a unei relații stat-Biserică specific Vechiului Regat, «clerul fiind destinat să fie o principală forță socială de mobilizare și dinamizare a construcției statale moderne. Modelul se dovedise, în perioada construcției statului național, potrivit situației economico-sociale și deopotrivă a obiectivelor urmărite în consolidarea statului: unirea și asigurarea modernizării». Modelul românesc – potrivit autorului – avea să fie determinat de situația geopolitică, când au trebuit reunificate într-o singură instituție patru structuri bisericești (dintre care trei autocefale și una sufragană unei patriarhii străine, a Moscovei), ceea ce nu se întâlnea niciunde în spațiul ortodox”.

Conf. univ. dr. Armand GOȘU

„În Anul Cen­tena­rului Patriarhiei Române se împlinesc și 100 de ani de la înființarea Mitropoliei Basarabiei, care îi cuprinde pe românii ortodocși din stânga Prutului. Legea și Statutul pentru organizarea Bisericii Ortodoxe Române, adoptate în data de 4 mai 1925, au conferit recunoaștere legală organizării unei noi mitropolii cu jurisdicție asupra credincioșilor ortodocși dintre Prut și Nistru, și astfel toate provinciile românești care au hotărât în anul 1918 Unirea cu Țara-Mamă au ajuns să aibă, în organizarea bisericească, demnitate mitropolitană”.

† DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

„Dacă, așa cum este Dumnezeu față de păcătos, în același chip te arăți și tu față de aproapele care ți-a greșit, prin milostivire te asemeni lui Dumnezeu. Astfel încât tu ai deja ceea ce este după chip din faptul că ești rațional, dar devii după asemănare prin dobândirea bunătății. […] Cele prin care poți dobândi milostivirea față de alții sunt cele prin care te îmbraci în Hristos, iar înrudirea cu El te înrudește cu Dumnezeu. Astfel, istorisirea din cartea Facerii este o școală a vieții omenești. «Să facem om după chip»: să aibă prin creație ceea ce este după chip, dar după asemănare să devină. [Domnul] ți-a dat această capacitate. Dacă te-ar fi creat și după asemănare, unde ar mai fi fost harul tău? Pentru ce ai mai fi fost încununat? Și, de ți le-ar fi dăruit pe toate Creatorul, cum ți s-ar mai fi deschis Împărăția cerurilor? În clipa de față însă [o parte] ți-a fost dată, iar [alta] a fost lăsată neîmplinită, ca tu însuți să o duci la desăvârșire, pentru a te învrednici să primești răsplată de la Dumnezeu.

Prin urmare, cum devenim după asemănare? Prin Evanghelii.

Ce este creștinismul? Asemănarea cu Dumnezeu, atât cât îi este cu putință firii omenești”.

SF. VASILE CEL MARE, Despre facerea omului, I, 17

 

„Căci dogmele și propovăduirea Bisericii sunt cuprinse în învățătura cea scrisă, iar pe altele le-am primit din tradiția apostolilor, care au ajuns la noi în chip tainic. Amândouă izvoarele au aceeași putere cu privire la dreapta credință, iar nimeni nu le va respinge dacă are o cât de măruntă cunoaștere a rânduielilor bisericești. Căci, dacă cineva ar încerca să înlăture rânduielile cele neașternute în scris, ca și cum nu ar avea vreo mare însemnătate, să ia aminte că prin aceasta va nimici tocmai învățăturile de temelie ale Evangheliei, iar propovăduirea va deveni un nume lipsit de înțeles. […] cei care nădăjduim în Iisus Hristos ne însemnăm cu semnul Crucii în numele Domnului nostru Iisus Hristos. Dar cine ne-a învățat asta prin scris? Faptul că ne întoarcem către răsărit când ne închinăm, ni l-a lăsat cineva în scris? Unde? Cuvintele de la epicleză, din clipa ridicării pâinii de la Euharistie și a potirului binecuvântării, de la care sfânt le avem în scris? […] Noi mai binecuvântăm și apa de la Botez, uleiul ungerii și chiar pe cel care se botează. Pe temeiul căror scrieri? Oare nu din tradiția păstrată în taină și ascunsă? Și ce să mai zic? Ungerea cu ulei în ce scriere este predată? Afundarea de trei ori în apă a omului de unde vine? Dar și toate cele ce țin de Botez: lepădarea de Satana și de îngerii lui din care Scriptură este luată?”

SF. VASILE CEL MARE, Despre Sfântul Duh, XXVII, 66

„Religia înseamnă mai mult decât o simplă morală, infinit mai mult decât o simplă concepție de viață, deși le implică pe acestea, întrucât ea este un mod aparte de a fi, este trăire și viață autentică, este experiență vie a Absolutului, a legăturii cu El”.

Preot prof. univ. dr. Nicolae ACHIMESCU

 

„Eficiența didactică și valoarea teologică a acestei lucrări izvorăște din faptul că ea nu vizează doar însușirea unor cunoștințe generale, a terminologiei de specialitate sau utilizarea unor concepte esențiale pentru înțelegerea mentalităților diferitelor areale religioase, culturale și civilizaționale, ci ea stimulează și capacitatea de a analiza sincronic și diacronic diferitele cadre în care s-a răspândit și dezvoltat creștinismul, maniera de raportare la alteritatea religioasă și tensiunile sau premisele dialogale care au decurs din aceste întâlniri, ale căror reverberații sunt observabile până în zilele noastre”.

Pr. asist. univ. Valentin ILIE

„Fără Evanghelii, Giulgiul ar rămâne, în realitate, o enigmă indescifrabilă și, dacă privim în sens invers, Evangheliile primesc o confirmare neașteptată din partea relicvei de la Torino. Pare că nucleul genetic al credinței creștine, Moartea și Învierea lui Iisus din Nazaret, ar fi fost fotografiat într-un instantaneu care rezumă cele mai importante momente din istorie. Și tocmai din această cauză, Giulgiul a fost uneori definit drept a cincea Evanghelie sau Evanghelia științifică”.

Emanuela MARINELLI, Marco FASOL

„Într-adevăr, am ajuns la un punct de cotitură în istoria noastră, când știința a rezolvat, chiar dacă nu în totalitate, unul dintre cele mai mari mistere ale umanității: Giulgiul de la Torino a fost autentificat ca fiind pânza pe care s-a imprimat, printr-un fenomen extraordinar de radiație ultravioletă, imaginea lui Iisus Hristos, o imagine tridimensională, nealterată în vreun fel de corpul care, în acele momente, era viu! Pentru sceptici sau credincioșii creștini, pentru cei aparținând altor convingeri religioase sau filosofice, iată un document absolut de nerefuzat”.

Alexandra CHERCIU

„Volumul al II-lea al manualului de Misiologie Ortodoxă constituie o resursă importantă pentru toți cei implicați în misiunea Bisericii Ortodoxe Române. Realizat de un grup de profesori specializați în Misiologie Ortodoxă din cadrul Facultăților de Teologie Ortodoxă din țară, acest manual se bazează pe programa analitică aprobată de Sfântul Sinod și este destinat, în principal, studenților de la instituțiile teologice ortodoxe, dar și clerului, monahilor și tuturor celor implicați în activitățile misionare ale Bisericii. De asemenea, oferă o resursă valoroasă pentru oricine este interesat de aprofundarea teologiei și practicii misionare în tradiția ortodoxă”.

Pr. prof. emerit dr. Valer BEL

Pr. prof. univ. dr. Cristian SONEA

„Volumul de poezii al doamnei Irina Bucur ne invită într-o călătorie spirituală și emoțională profundă, unde cuvintele devin punți între pământesc și divin. Poeziile sale, marcate de o sensibilitate aparte și de un limbaj poetic rafinat, împletesc teme esențiale precum iubirea, credința, suferința și relația omului cu Divinitatea. Stilul autoarei se remarcă prin eleganță și o anumită finețe a expresiei”. 

Biblia în 100 de teme a fost realizată pentru copii cu vârsta de cel puțin 8 ani.

Prin intermediul celor 100 de teme, copiii vor putea studia Biblia în familie, la biserică și la școală.

Fiecare temă cuprinde: un pasaj din Biblie, o imagine sugestivă pentru textul biblic, o activitate de realizat sau de discutat împreună în grup, întrebări pentru reflecție și dialog, câteva idei despre textul biblic.

În realizarea acestei cărți s-a ținut cont de modul specific de învățare al copiilor și astfel au fost concepute temele cărții. Drept urmare, fiecare copil poate interacționa cu Biblia într-un mod personal.

„Această lucrare a adus o serie de contribuții importante la înțelegerea Tainei ungerii bolnavilor. S-a arătat că, de-a lungul secolelor, ritualul a suferit multe schimbări atât în structura sa ritualică, cât și în percepția scopului lui principal. Analiza izvoarelor manuscrise a identificat două etape distincte în dezvoltarea ritualului bizantin al Sf. Taine a Maslului. Cercetarea manuscriselor a subliniat că, pe parcursul dezvoltării sale istorice, ritualul bizantin al ungerii bolnavilor a folosit o bogată euhologie destinată mijlocirii pentru cei bolnavi și pentru binecuvântarea untdelemnului folosit la ungere. Rugăciunile Sf. Taine a Maslului dezvăluie, de asemenea, simbolismul bogat al untdelemnului binecuvântat, exprimând înțelegerea ungerii cu uleiul sfințit ca desăvârșire a unirii cu Mântuitorul Iisus Hristos”.

Preot Dr. Victor GORODENCHUK

 

„Sf. Taină a Maslului are una dintre cele mai complexe structuri dintre toate slujbele Sfintelor Taine din ritul bizantin. Această complexitate reflectă atât procesele liturgice generale care au avut loc în cult în timpul formării lui, cât și modul de înțelegere a Tainei ungerii bolnavilor întâlnită de-a lungul secolelor în gândirea bizantină. Având în vedere că anul 2024 a fost declarat ca An omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor și An comemorativ al tuturor Sfinților tămăduitori fără de arginți, am considerat de cuviință că o lucrare despre originea, istoria și teologia Sf. Taine a Maslului ar fi de folos atât preoților, cât și credincioșilor ortodocși români, mai ales că – după Dumnezeiasca Liturghie – această Sfântă Taină este cea mai îndrăgită slujbă de către poporul nostru”.

Preot Dr. Vlăduț-Iulian ROȘU

„Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2024 drept «Anul omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor». În acest context, dacă anul trecut, 2023, Biserica Ortodoxă Română s-a dedicat preocupărilor misionare privind pastorația persoanelor vârstnice, era firesc ca anul acesta să continue această lucrare social-misionară, intensificând, prin fapte, pastorația și îngrijirea bolnavilor. De asemenea, comemorarea, în anul 2024, a «tuturor Sfinților tămăduitori fără de arginți» reprezintă un argument în plus de sporire a rugăciunii pentru vindecarea bolnavilor și de apreciere a tuturor celor care îi îngrijesc pe aceștia la casele lor, în așezăminte sociale speciale sau în spitale.

Grija față de marile daruri primite de la Dumnezeu – viața și sănătatea sufletească și trupească a omului – reflectată, în mod deosebit, în misiunea social-filantropică a Bisericii noastre, a fost și este o parte integrantă a vocației acesteia, potrivit cu specificul învățăturii și tradiției ortodoxe. Astfel, efortul (atenția) slujitorilor Bisericii s-a concentrat, anul acesta, atât pe dimensiunea liturgică, reprezentată prin sfintele slujbe ale Bisericii, cât și pe dimensiunea filantropică a misiunii creștine, exprimată în compasiunea și purtarea de grijă pentru cei aflați în boală și suferință, știut fiind faptul că Sfânta Evanghelie și Tradiția Bisericii subliniază necesara legătură dintre viața spirituală și activitatea socială a omului, dintre rugăciune și acțiune, dintre evlavie și dărnicie, dintre Liturghie și Filantropie”.

† DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

„În sufletul omenesc este sădit dintru început sentimentul binelui, dorința și dragostea pentru frumos, sub orice formă s-ar prezenta el. Pentru acest motiv și frumusețea vocilor a atras de la început atenția omului. Datorită faptului că vocea este una dintre calitățile și harismele cu care Creatorul l-a înzestrat pe om, era firesc ca acesta să o folosească nu numai pentru a se înțelege cu semenii lui, ci și pentru a-și exprima sentimentul artistic. Astfel s-a născut cântarea, fiind cunoscut faptul că «asma» sau cântecul, la toate popoarele și în toate perioadele istoriei omenești, a fost tovarășul nedespărțit al vieții omului.

«Cânta-voi Domnului în viața mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi fi» (Psalmul 103, 34) spune regele David, arătând posterității faptul că așa trebuie să-și exprime sentimentele de admirație, recunoștință și iubire față de Dumnezeu pentru toate binefacerile primite de la El, știute și neștiute, nu numai cu cuvântul, ci și cu cântarea, deoarece cântarea, mai mult decât cuvântul, este glasul inimii”. 

Preot Dr. Petre MATEI 

„Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2023 drept Anul comemorativ al imnografilor și cântăreților bisericești. Prin aceasta s-a dorit evidențierea rolului foarte important pe care l-a avut cântarea religioasă, de-a lungul timpului, în cultul divin al Bisericii Ortodoxe, prin folosirea, până în zilele noastre, a unui bogat, variat şi prețios tezaur de cântări şi imne sacre, unele de origine biblică, iar altele alcătuite, în strânsă legătură cu înțelesul adânc al învățăturilor dumnezeiești, de diferiți imnografi şi melozi, cu scopul de a împlini, prin simțire și cântare, marea dorință a omului de a trăi taina lui Dumnezeu și de a se face partaș al darurilor Sale celor nepieritoare […].

Cântarea liturgică este izvor de bucurie și de putere spirituală, izvor de pace și de iubire față de Dumnezeu și de semenii noștri, este respirația spirituală a sufletului care se deschide lucrării harului lui Dumnezeu. După cum trupul nu poate trăi mult fără respirație, tot așa Biserica nu se poate ruga fără cântare […].

Anul comemorativ al imnografilor și cântăreților bisericești devine, astfel, un prilej de comemorare a celor ce s-au ostenit prin munca lor, ins­pi­rați de Dumnezeu, să compună cân­tări bisericești și să le interpreteze, spre simțirea și trăirea credinței ortodoxe într-un mod autentic și permanenta înaintare a noastră în cu­noaș­terea lui Dumnezeu”.

† DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române