„Aceste texte ale canoniștilor bizantini prezintă o etapă de dezvoltare a structurilor canonice bisericești după Marea Schismă, dar și o traiectorie a realităților canonice anterioare. Cu toate acestea, interpretările respective nu sunt doar piese într-un mozaic istoric, ci arată un mod de dezvoltare a vieții eclesiale și o mărturie a tradiției canonice raportate la un context istoric particular. Această perioadă reprezintă, după cum vom vedea, un moment important în cristalizarea elementelor canonice, liturgice sau dogmatice în Biserica Ortodoxă. Prezentate într-o formă mai simplă, aceste interpretări au în vedere o etapă a dezvoltării gândirii canonice ortodoxe, reprezentând, concomitent, o deschidere de drum care va avea o prelungire în întregul mileniu al doilea de existență creștină, chiar și până astăzi”. 

Pr. lect. univ. dr. Răzvan PERȘA

„În ultimii treizeci de ani, după căderea regimului comunist în 1989, România a devenit țara predominant ortodoxă cu cel mai mare număr de teologi care și-au finalizat studiile în universitățile și institutele din Europa Occidentală sau din alte părți. Este de la sine înțeles că mulți dintre ei au rămas și își desfășoară în prezent activitatea științifică în străinătate, efectuând cercetări la cel mai înalt nivel, în Franța, Germania, Anglia, Elveția, Belgia etc. Unul dintre meritele activității lor este acela de a aprofunda și perfecționa dialogul interconfesional pentru a facilita întâlnirea atât de necesară în noua paradigmă socială, mai ales de când România a aderat la Uniunea Europeană în anul 2007. În această profuziune intelectuală și teologică, activitatea teologilor ortodocși români contribuie în egală măsură la redescoperirea, actualizarea și aprofundarea mesajului Ortodoxiei, în contextul diversității religioase și confesionale care marchează societățile occidentale. […] Volumul de față reunește autori de pe trei continente (Europa, America de Nord și Australia) și din nouă țări (Franța, Elveția, Belgia, Regatul Unit, Germania, Portugalia, Australia, Statele Unite ale Americii și România). Aceeași diversitate se reflectă și în domeniile teologice care circumscriu subiectele și problematicile abordate în aceste studii”.

„În sufletul omenesc este sădit dintru început sentimentul binelui, dorința și dragostea pentru frumos, sub orice formă s-ar prezenta el. Pentru acest motiv și frumusețea vocilor a atras de la început atenția omului. Datorită faptului că vocea este una dintre calitățile și harismele cu care Creatorul l-a înzestrat pe om, era firesc ca acesta să o folosească nu numai pentru a se înțelege cu semenii lui, ci și pentru a-și exprima sentimentul artistic. Astfel s-a născut cântarea, fiind cunoscut faptul că «asma» sau cântecul, la toate popoarele și în toate perioadele istoriei omenești, a fost tovarășul nedespărțit al vieții omului.

«Cânta-voi Domnului în viața mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi fi» (Psalmul 103, 34) spune regele David, arătând posterității faptul că așa trebuie să-și exprime sentimentele de admirație, recunoștință și iubire față de Dumnezeu pentru toate binefacerile primite de la El, știute și neștiute, nu numai cu cuvântul, ci și cu cântarea, deoarece cântarea, mai mult decât cuvântul, este glasul inimii”. 

Preot Dr. Petre MATEI 

„Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2023 drept Anul comemorativ al imnografilor și cântăreților bisericești. Prin aceasta s-a dorit evidențierea rolului foarte important pe care l-a avut cântarea religioasă, de-a lungul timpului, în cultul divin al Bisericii Ortodoxe, prin folosirea, până în zilele noastre, a unui bogat, variat şi prețios tezaur de cântări şi imne sacre, unele de origine biblică, iar altele alcătuite, în strânsă legătură cu înțelesul adânc al învățăturilor dumnezeiești, de diferiți imnografi şi melozi, cu scopul de a împlini, prin simțire și cântare, marea dorință a omului de a trăi taina lui Dumnezeu și de a se face partaș al darurilor Sale celor nepieritoare […].

Cântarea liturgică este izvor de bucurie și de putere spirituală, izvor de pace și de iubire față de Dumnezeu și de semenii noștri, este respirația spirituală a sufletului care se deschide lucrării harului lui Dumnezeu. După cum trupul nu poate trăi mult fără respirație, tot așa Biserica nu se poate ruga fără cântare […].

Anul comemorativ al imnografilor și cântăreților bisericești devine, astfel, un prilej de comemorare a celor ce s-au ostenit prin munca lor, ins­pi­rați de Dumnezeu, să compună cân­tări bisericești și să le interpreteze, spre simțirea și trăirea credinței ortodoxe într-un mod autentic și permanenta înaintare a noastră în cu­noaș­terea lui Dumnezeu”.

PF DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române