Necesitatea  unui astfel de tratat este evidentă oricând, dar mai ales în ziua de astăzi. Vremurile pe care le trăim sunt marcate de globalism, de sincretism, de avalanșa unor (aparent) noi mișcări religioase, precum și de prozelitismul agresiv al unor curente creștine mai mult sau mai puțin heterodoxe. Studiind cu atenție noile și vechile erezii, vom descoperi că nimic nou nu este sub soare, nici în privința erorii și nici în cea a rătăcirii; mai mult, vechile erezii și controverse creștine renasc sub alte și alte măști în modernitate, mai ales gnosticismul. Tratatul Panarion este, prin urmare, un vademecum absolut necesar creștinului ortodox de azi pentru a discerne adevărul de minciună, profeția autentică de cea înșelătoare, ortodoxia de erezie, lumina de întuneric, calea cea dreaptă de calea rătăcirii.

Cuvânt înainte

 

„Dar pe pământ nu se afla nicio altfel de părere, nicio erezie, ci se vorbea numai despre «oameni», de «o singură gură și o singură limbă». Erau doar evlavie și lipsă de evlavie, legea firii și legea voinței firești a fiecăruia, fără să fi fost învățată de la cineva sau din cărți. Nu exista nici iudaism, nici elenism, nici vreo altă religie de niciun fel, ci doar acea credință care se găsește acum în Biserica universală, prin harul lui Dumnezeu cel Sfânt. Această credință exista de la început și urma să fie dezvăluită din nou mai târziu. Oricine este iubitor de adevăr și dorește să cerceteze toate acestea își va da seama că Biserica universală și sfântă este începutul tuturor lucrurilor. Adam, cel care a fost plămădit la început, a fost făcut netăiat împrejur. El nu era nici închinător la idoli, ci Îi cunoștea pe Tatăl, pe Fiul și pe Duhul Sfânt pentru că era proroc. Nefiind tăiat împrejur, nu era nici iudeu și, pentru că nu se închina chipurilor cioplite, nu era nici închinător la idoli.”

SF. EPIFANIE DE SALAMINA, Panarion, 2, 3-5

 

„Această lucrare a adus o serie de contribuții importante la înțelegerea Tainei ungerii bolnavilor. S-a arătat că, de-a lungul secolelor, ritualul a suferit multe schimbări atât în structura sa ritualică, cât și în percepția scopului lui principal. Analiza izvoarelor manuscrise a identificat două etape distincte în dezvoltarea ritualului bizantin al Sf. Taine a Maslului. Cercetarea manuscriselor a subliniat că, pe parcursul dezvoltării sale istorice, ritualul bizantin al ungerii bolnavilor a folosit o bogată euhologie destinată mijlocirii pentru cei bolnavi și pentru binecuvântarea untdelemnului folosit la ungere. Rugăciunile Sf. Taine a Maslului dezvăluie, de asemenea, simbolismul bogat al untdelemnului binecuvântat, exprimând înțelegerea ungerii cu uleiul sfințit ca desăvârșire a unirii cu Mântuitorul Iisus Hristos”.

Preot Dr. Victor GORODENCHUK

 

„Sf. Taină a Maslului are una dintre cele mai complexe structuri dintre toate slujbele Sfintelor Taine din ritul bizantin. Această complexitate reflectă atât procesele liturgice generale care au avut loc în cult în timpul formării lui, cât și modul de înțelegere a Tainei ungerii bolnavilor întâlnită de-a lungul secolelor în gândirea bizantină. Având în vedere că anul 2024 a fost declarat ca An omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor și An comemorativ al tuturor Sfinților tămăduitori fără de arginți, am considerat de cuviință că o lucrare despre originea, istoria și teologia Sf. Taine a Maslului ar fi de folos atât preoților, cât și credincioșilor ortodocși români, mai ales că – după Dumnezeiasca Liturghie – această Sfântă Taină este cea mai îndrăgită slujbă de către poporul nostru”.

Preot Dr. Vlăduț-Iulian ROȘU

„Ne aflăm în fața unei lucrări de excepție care își propune să contribuie la înțelegerea ethosului romilor căldărari, care punctează importanța conștientizării reciprocei și tradiționalei neîncrederi dintre aceștia și populația majoritară și care invită la asumarea trecutului istoric marcat de spinoasa problemă a robiei și holocaustului. Autorul demonstrează, pe baza documentelor istorice, că Biserica Ortodoxă Română a încercat dintotdeauna să-i ajute pe romi, în timp ce instituția robiei romilor trebuie privită și evaluată în contextul său istoric”.

Pr. Prof. Dr. Radu Petre MUREȘAN

„Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2024 drept «Anul omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor». În acest context, dacă anul trecut, 2023, Biserica Ortodoxă Română s-a dedicat preocupărilor misionare privind pastorația persoanelor vârstnice, era firesc ca anul acesta să continue această lucrare social-misionară, intensificând, prin fapte, pastorația și îngrijirea bolnavilor. De asemenea, comemorarea, în anul 2024, a «tuturor Sfinților tămăduitori fără de arginți» reprezintă un argument în plus de sporire a rugăciunii pentru vindecarea bolnavilor și de apreciere a tuturor celor care îi îngrijesc pe aceștia la casele lor, în așezăminte sociale speciale sau în spitale.

Grija față de marile daruri primite de la Dumnezeu – viața și sănătatea sufletească și trupească a omului – reflectată, în mod deosebit, în misiunea social-filantropică a Bisericii noastre, a fost și este o parte integrantă a vocației acesteia, potrivit cu specificul învățăturii și tradiției ortodoxe. Astfel, efortul (atenția) slujitorilor Bisericii s-a concentrat, anul acesta, atât pe dimensiunea liturgică, reprezentată prin sfintele slujbe ale Bisericii, cât și pe dimensiunea filantropică a misiunii creștine, exprimată în compasiunea și purtarea de grijă pentru cei aflați în boală și suferință, știut fiind faptul că Sfânta Evanghelie și Tradiția Bisericii subliniază necesara legătură dintre viața spirituală și activitatea socială a omului, dintre rugăciune și acțiune, dintre evlavie și dărnicie, dintre Liturghie și Filantropie”.

† DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

„În sufletul omenesc este sădit dintru început sentimentul binelui, dorința și dragostea pentru frumos, sub orice formă s-ar prezenta el. Pentru acest motiv și frumusețea vocilor a atras de la început atenția omului. Datorită faptului că vocea este una dintre calitățile și harismele cu care Creatorul l-a înzestrat pe om, era firesc ca acesta să o folosească nu numai pentru a se înțelege cu semenii lui, ci și pentru a-și exprima sentimentul artistic. Astfel s-a născut cântarea, fiind cunoscut faptul că «asma» sau cântecul, la toate popoarele și în toate perioadele istoriei omenești, a fost tovarășul nedespărțit al vieții omului.

«Cânta-voi Domnului în viața mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi fi» (Psalmul 103, 34) spune regele David, arătând posterității faptul că așa trebuie să-și exprime sentimentele de admirație, recunoștință și iubire față de Dumnezeu pentru toate binefacerile primite de la El, știute și neștiute, nu numai cu cuvântul, ci și cu cântarea, deoarece cântarea, mai mult decât cuvântul, este glasul inimii”. 

Preot Dr. Petre MATEI 

„Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2023 drept Anul comemorativ al imnografilor și cântăreților bisericești. Prin aceasta s-a dorit evidențierea rolului foarte important pe care l-a avut cântarea religioasă, de-a lungul timpului, în cultul divin al Bisericii Ortodoxe, prin folosirea, până în zilele noastre, a unui bogat, variat şi prețios tezaur de cântări şi imne sacre, unele de origine biblică, iar altele alcătuite, în strânsă legătură cu înțelesul adânc al învățăturilor dumnezeiești, de diferiți imnografi şi melozi, cu scopul de a împlini, prin simțire și cântare, marea dorință a omului de a trăi taina lui Dumnezeu și de a se face partaș al darurilor Sale celor nepieritoare […].

Cântarea liturgică este izvor de bucurie și de putere spirituală, izvor de pace și de iubire față de Dumnezeu și de semenii noștri, este respirația spirituală a sufletului care se deschide lucrării harului lui Dumnezeu. După cum trupul nu poate trăi mult fără respirație, tot așa Biserica nu se poate ruga fără cântare […].

Anul comemorativ al imnografilor și cântăreților bisericești devine, astfel, un prilej de comemorare a celor ce s-au ostenit prin munca lor, ins­pi­rați de Dumnezeu, să compună cân­tări bisericești și să le interpreteze, spre simțirea și trăirea credinței ortodoxe într-un mod autentic și permanenta înaintare a noastră în cu­noaș­terea lui Dumnezeu”.

† DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române