„Acest volum redă teologiei ortodoxe românești accesul direct la una dintre cele mai importante reflecții eclesiologice ale secolului al XX-lea, oferind cititorului posibilitatea de a cunoaște în mod nemijlocit gândirea Părintelui Nicolae Afanasiev și intuițiile sale fecunde despre Biserică. Accesul direct la textele Părintelui Afanasiev permite o înțelegere nuanțată a viziunii sale despre Biserică, nefiltrată de interpretările altor teologi și de lecturi polemice. Totodată, o lectură nemijlocită oferă posibilitatea distingerii între principiile eclesiologiei euharistice așa cum au fost formulate de către Părintele Afanasiev, pe de o parte, și dezvoltările ulterioare ale eclesiologiei euharistice în scrierile unor teologi precum Mitropolitul Ioannis Zizioulas, Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae, Părintele Alexander Schmemann, pe de altă parte. În același timp, includerea în volum a unor studii critice referitoare la eclesiologia Părintelui Afanasiev îl ajută pe cititor să înțeleagă limitele sau dificultățile pe care acest model despre Biserică le-a ridicat în cadrul reflecțiilor teologice contemporane. Prin urmare, cititorul nu este confruntat doar cu un model eclesiologic important, ci și cu dialogul complex pe care acesta l-a generat și încă îl generează în teologia contemporană.

Un asemenea volum contribuie la stimularea reflecției eclesiologice în spațiul teologic românesc, fiind și o invitație la o relectură a gândirii ortodoxe a secolului al XX-lea despre Biserică, despre natura sacramental-euharistică a acesteia și despre raportul dintre local și universal în eclesiologie. În acest sens, considerăm faptul că, prin reunirea acestor texte și analize, volumul devine un instrument valoros pentru teologi, studenți și cititori interesați de dezvoltarea gândirii ortodoxe contemporane privind taina, natura și structura Bisericii”.

 

„Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2024 drept «Anul omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor». În acest context, dacă anul trecut, 2023, Biserica Ortodoxă Română s-a dedicat preocupărilor misionare privind pastorația persoanelor vârstnice, era firesc ca anul acesta să continue această lucrare social-misionară, intensificând, prin fapte, pastorația și îngrijirea bolnavilor. De asemenea, comemorarea, în anul 2024, a «tuturor Sfinților tămăduitori fără de arginți» reprezintă un argument în plus de sporire a rugăciunii pentru vindecarea bolnavilor și de apreciere a tuturor celor care îi îngrijesc pe aceștia la casele lor, în așezăminte sociale speciale sau în spitale.

Grija față de marile daruri primite de la Dumnezeu – viața și sănătatea sufletească și trupească a omului – reflectată, în mod deosebit, în misiunea social-filantropică a Bisericii noastre, a fost și este o parte integrantă a vocației acesteia, potrivit cu specificul învățăturii și tradiției ortodoxe. Astfel, efortul (atenția) slujitorilor Bisericii s-a concentrat, anul acesta, atât pe dimensiunea liturgică, reprezentată prin sfintele slujbe ale Bisericii, cât și pe dimensiunea filantropică a misiunii creștine, exprimată în compasiunea și purtarea de grijă pentru cei aflați în boală și suferință, știut fiind faptul că Sfânta Evanghelie și Tradiția Bisericii subliniază necesara legătură dintre viața spirituală și activitatea socială a omului, dintre rugăciune și acțiune, dintre evlavie și dărnicie, dintre Liturghie și Filantropie”.

† DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

„În sufletul omenesc este sădit dintru început sentimentul binelui, dorința și dragostea pentru frumos, sub orice formă s-ar prezenta el. Pentru acest motiv și frumusețea vocilor a atras de la început atenția omului. Datorită faptului că vocea este una dintre calitățile și harismele cu care Creatorul l-a înzestrat pe om, era firesc ca acesta să o folosească nu numai pentru a se înțelege cu semenii lui, ci și pentru a-și exprima sentimentul artistic. Astfel s-a născut cântarea, fiind cunoscut faptul că «asma» sau cântecul, la toate popoarele și în toate perioadele istoriei omenești, a fost tovarășul nedespărțit al vieții omului.

«Cânta-voi Domnului în viața mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi fi» (Psalmul 103, 34) spune regele David, arătând posterității faptul că așa trebuie să-și exprime sentimentele de admirație, recunoștință și iubire față de Dumnezeu pentru toate binefacerile primite de la El, știute și neștiute, nu numai cu cuvântul, ci și cu cântarea, deoarece cântarea, mai mult decât cuvântul, este glasul inimii”. 

Preot Dr. Petre MATEI 

„Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2023 drept Anul comemorativ al imnografilor și cântăreților bisericești. Prin aceasta s-a dorit evidențierea rolului foarte important pe care l-a avut cântarea religioasă, de-a lungul timpului, în cultul divin al Bisericii Ortodoxe, prin folosirea, până în zilele noastre, a unui bogat, variat şi prețios tezaur de cântări şi imne sacre, unele de origine biblică, iar altele alcătuite, în strânsă legătură cu înțelesul adânc al învățăturilor dumnezeiești, de diferiți imnografi şi melozi, cu scopul de a împlini, prin simțire și cântare, marea dorință a omului de a trăi taina lui Dumnezeu și de a se face partaș al darurilor Sale celor nepieritoare […].

Cântarea liturgică este izvor de bucurie și de putere spirituală, izvor de pace și de iubire față de Dumnezeu și de semenii noștri, este respirația spirituală a sufletului care se deschide lucrării harului lui Dumnezeu. După cum trupul nu poate trăi mult fără respirație, tot așa Biserica nu se poate ruga fără cântare […].

Anul comemorativ al imnografilor și cântăreților bisericești devine, astfel, un prilej de comemorare a celor ce s-au ostenit prin munca lor, ins­pi­rați de Dumnezeu, să compună cân­tări bisericești și să le interpreteze, spre simțirea și trăirea credinței ortodoxe într-un mod autentic și permanenta înaintare a noastră în cu­noaș­terea lui Dumnezeu”.

† DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române