În curs de apariție

„Cappadocia este bogată în vestigii ale civilizațiilor succesive care au înflorit pe teritoriul său. Trăsătura sa distinctivă constă în primul rând în moștenirea creștină. Se estimează că sute de biserici și mănăstiri din epoca bizantină sunt păstrate în satele și orașele cappadociene, monumente săpate în mare parte în tuf vulcanic, datând din perioada creștină timpurie până în secolul al XIII-lea. De la relatările primilor călători până la tururile organizate de astăzi, Cappadocia nu a încetat niciodată să uimească exploratorii și vizitatorii, captivați de combinația de peisaje și monumente istorice”.

Arhidiacon Vasile M. DEMCIUC

„Consider că, mai ales în timpul nostru, când ne confruntăm cu cele mai diverse oferte și promisiuni de împliniri și/sau satisfacții ieftine și efemere, faptul de a înțelege bucuria și înălțimea duhovnicească a chemării pe care Dumnezeu ne-o adresează tuturor, pentru ca apoi să încercăm să tindem spre trăirea ei, este fundamental pentru omul de azi, adeseori dezorientat, lipsit de sens și decepționat. Promisiunea și scopul întregii dimensiuni ascetice a spiritualității ortodoxe, al cărei maxim este trăit în perioada Postului Mare, care precedă praznicul Învierii, sunt tocmai bucuria pascală a comuniunii cu Hristos Cel înviat și cu Sfânta Treime.

Trimit această carte în lume să vestească chemarea la bucuria Învierii Domnului și a învierii noastre”.

† SOFIAN BRAȘOVEANUL,

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Germaniei, Austriei și Luxemburgului

„Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2024 drept «Anul omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor». În acest context, dacă anul trecut, 2023, Biserica Ortodoxă Română s-a dedicat preocupărilor misionare privind pastorația persoanelor vârstnice, era firesc ca anul acesta să continue această lucrare social-misionară, intensificând, prin fapte, pastorația și îngrijirea bolnavilor. De asemenea, comemorarea, în anul 2024, a «tuturor Sfinților tămăduitori fără de arginți» reprezintă un argument în plus de sporire a rugăciunii pentru vindecarea bolnavilor și de apreciere a tuturor celor care îi îngrijesc pe aceștia la casele lor, în așezăminte sociale speciale sau în spitale.

Grija față de marile daruri primite de la Dumnezeu – viața și sănătatea sufletească și trupească a omului – reflectată, în mod deosebit, în misiunea social-filantropică a Bisericii noastre, a fost și este o parte integrantă a vocației acesteia, potrivit cu specificul învățăturii și tradiției ortodoxe. Astfel, efortul (atenția) slujitorilor Bisericii s-a concentrat, anul acesta, atât pe dimensiunea liturgică, reprezentată prin sfintele slujbe ale Bisericii, cât și pe dimensiunea filantropică a misiunii creștine, exprimată în compasiunea și purtarea de grijă pentru cei aflați în boală și suferință, știut fiind faptul că Sfânta Evanghelie și Tradiția Bisericii subliniază necesara legătură dintre viața spirituală și activitatea socială a omului, dintre rugăciune și acțiune, dintre evlavie și dărnicie, dintre Liturghie și Filantropie”.

† DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

„În sufletul omenesc este sădit dintru început sentimentul binelui, dorința și dragostea pentru frumos, sub orice formă s-ar prezenta el. Pentru acest motiv și frumusețea vocilor a atras de la început atenția omului. Datorită faptului că vocea este una dintre calitățile și harismele cu care Creatorul l-a înzestrat pe om, era firesc ca acesta să o folosească nu numai pentru a se înțelege cu semenii lui, ci și pentru a-și exprima sentimentul artistic. Astfel s-a născut cântarea, fiind cunoscut faptul că «asma» sau cântecul, la toate popoarele și în toate perioadele istoriei omenești, a fost tovarășul nedespărțit al vieții omului.

«Cânta-voi Domnului în viața mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi fi» (Psalmul 103, 34) spune regele David, arătând posterității faptul că așa trebuie să-și exprime sentimentele de admirație, recunoștință și iubire față de Dumnezeu pentru toate binefacerile primite de la El, știute și neștiute, nu numai cu cuvântul, ci și cu cântarea, deoarece cântarea, mai mult decât cuvântul, este glasul inimii”. 

Preot Dr. Petre MATEI 

„Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2023 drept Anul comemorativ al imnografilor și cântăreților bisericești. Prin aceasta s-a dorit evidențierea rolului foarte important pe care l-a avut cântarea religioasă, de-a lungul timpului, în cultul divin al Bisericii Ortodoxe, prin folosirea, până în zilele noastre, a unui bogat, variat şi prețios tezaur de cântări şi imne sacre, unele de origine biblică, iar altele alcătuite, în strânsă legătură cu înțelesul adânc al învățăturilor dumnezeiești, de diferiți imnografi şi melozi, cu scopul de a împlini, prin simțire și cântare, marea dorință a omului de a trăi taina lui Dumnezeu și de a se face partaș al darurilor Sale celor nepieritoare […].

Cântarea liturgică este izvor de bucurie și de putere spirituală, izvor de pace și de iubire față de Dumnezeu și de semenii noștri, este respirația spirituală a sufletului care se deschide lucrării harului lui Dumnezeu. După cum trupul nu poate trăi mult fără respirație, tot așa Biserica nu se poate ruga fără cântare […].

Anul comemorativ al imnografilor și cântăreților bisericești devine, astfel, un prilej de comemorare a celor ce s-au ostenit prin munca lor, ins­pi­rați de Dumnezeu, să compună cân­tări bisericești și să le interpreteze, spre simțirea și trăirea credinței ortodoxe într-un mod autentic și permanenta înaintare a noastră în cu­noaș­terea lui Dumnezeu”.

† DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române