În curs de apariție

„Episcopul sau Arhiepiscopul este arhipăstor pentru eparhia sa, dar în același timp el este coliturghisitor, coresponsabil și cooperant în și pentru Biserica întreagă, sfântă, sobornicească și apostolească a lui Hristos. El este întâiul slujitor al lui Hristos pentru oameni în eparhia sa, înțeleasă nu ca un fragment rupt dintr-un întreg, ci ca o epifanie sau manifestare într-un loc și un timp anume a Bisericii sobornicești sau universale a lui Hristos din toate timpurile și toate locurile, după cum Hristos-Domnul nu este parțial sau fragmentar prezent în Sfânta Euharistie, ci întreg prezent în fiecare părticică din Sfânta Euharistie, pe care o primește cel ce se împărtășește, potrivit făgăduinței Sale: «Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne întru Mine și Eu întru El» (Ioan 6, 56)”.

† DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

„Este uns acum paharul cu mierea cerească a înțelepciunii, încât medicamentele amare să poată fi băute de către necunoscători fără vreo neplăcere: dulceața dintâi amăgitoare ascunde asprimea gustului amar sub vălul plăcerii. Căci, mai întâi de toate, aceasta este cauza pentru care Scrierilor sfinte nu li se acordă credit din partea înțelepților, învățaților și fruntașilor acestei lumi: profeții au vorbit într-un limbaj comun, simplu, ca pentru popor. Sunt disprețuite, așadar, de către cei care nu vor să asculte nimic și nici să citească decât ceea ce este șlefuit și frumos spus și nici nu se prinde ceva de sufletul lor în afară de ceea ce încântă urechile cu un sunet mai atrăgător, iar acelea care li se par urâte sunt socotite băbești, lipsite de meșteșug, vulgare. […] Așadar, elocința disprețuiește Scrierile sfinte ca fiind umile, respinge cele tainice ca fiind contradictorii, ea bucurându-se în public, căutând mulțimea și celebritatea. Așa se face că înțelepciunea și adevărul sunt lipsite de crainici pe măsură. Iar dacă, din întâmplare, unii literați li s-au dedicat, n-a fost de ajuns pentru a le apăra.”

LACTANȚIU, Instituțiile divine, V, 1, 14-16, 20-21

„Prin cuvânt trebuie să I se aducă sacrificiu lui Dumnezeu, din moment ce «Cuvântul este Dumnezeu», așa cum a mărturisit El Însuși. Prin urmare, ritualul suprem al cinstirii lui Dumnezeu este lauda adusă de gura omului drept, îndreptată nemijlocit către Dumnezeu. Iar aceasta, ca să fie primită de Dumnezeu, are nevoie de umilință, de teamă, de cea mai mare devoțiune, ca nu cumva cineva, încrezător în cinstea și nevinovăția lui, să cadă în păcatul înfumurării, al trufiei, și prin aceasta să-și piardă mulțumirea virtuții. Ca să-I fie plăcut lui Dumnezeu, să fie fără nicio pată, [se cuvine] să implore în permanență mila lui Dumnezeu, să nu ceară nimic altceva în afară de iertare pentru păcatele sale […]. Pentru situațiile bune să mulțumească, dar și în cele nefavorabile să aducă mulțumiri, în așa fel încât să fie întotdeauna același, statornic, neschimbat, de neclintit. Și să nu considere că lucrul acesta trebuie făcut doar în templu, ci și acasă sau în intimitatea camerei lui de culcare. Să-L poarte pe Dumnezeu în permanenţă cu sine, cu sfințenie în inima sa, pentru că el însuși este templul lui Dumnezeu.”

LACTANȚIU, Instituțiile divine, VI, 25, 12-15

„Volumul de față, de certă valoare documentară, prin punerea în circulație a 251 de texte (articole) din presa laică (culturală, politică, literară, economică etc.) și bisericească a anilor 1924-1925, în marea lor majoritate neabordate nicio­dată în cercetarea istoriografică, reprezintă o importantă contribuție la reconstituirea contextului în care s-au desfășurat aprinsele dezbateri din societate, din Senat și Cameră, impresionantele evenimente și ceremonii legate de proclamarea Patriarhiei Române, legiferarea noii Instituții și întronizarea întâiului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române”.

Ps VARLAAM PLOIEȘTEANUL,
Episcop-vicar patriarhal

„Actuala antologie tematică vine să completeze și să aprofun­deze contribuția pe care presa vremii a avut-o în legătură cu promovarea și consemnarea înființării Patriarhiei Române din anul 1925. Prezentul volum aduce în atenția citi­torilor surse documentare esențiale pentru cercetarea și evidențierea coordonatelor legate de înființarea Patriarhiei Române”.

Conf. univ. dr. Mireille RĂDOI,
Directorul Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”

„Dacă, așa cum este Dumnezeu față de păcătos, în același chip te arăți și tu față de aproapele care ți-a greșit, prin milostivire te asemeni lui Dumnezeu. Astfel încât tu ai deja ceea ce este după chip din faptul că ești rațional, dar devii după asemănare prin dobândirea bunătății. […] Cele prin care poți dobândi milostivirea față de alții sunt cele prin care te îmbraci în Hristos, iar înrudirea cu El te înrudește cu Dumnezeu. Astfel, istorisirea din cartea Facerii este o școală a vieții omenești. «Să facem om după chip»: să aibă prin creație ceea ce este după chip, dar după asemănare să devină. [Domnul] ți-a dat această capacitate. Dacă te-ar fi creat și după asemănare, unde ar mai fi fost harul tău? Pentru ce ai mai fi fost încununat? Și, de ți le-ar fi dăruit pe toate Creatorul, cum ți s-ar mai fi deschis Împărăția cerurilor? În clipa de față însă [o parte] ți-a fost dată, iar [alta] a fost lăsată neîmplinită, ca tu însuți să o duci la desăvârșire, pentru a te învrednici să primești răsplată de la Dumnezeu.

Prin urmare, cum devenim după asemănare? Prin Evanghelii.

Ce este creștinismul? Asemănarea cu Dumnezeu, atât cât îi este cu putință firii omenești”.

SF. VASILE CEL MARE, Despre facerea omului, I, 17

„Căci dogmele și propovăduirea Bisericii sunt cuprinse în învățătura cea scrisă, iar pe altele le-am primit din tradiția apostolilor, care au ajuns la noi în chip tainic. Amândouă izvoarele au aceeași putere cu privire la dreapta credință, iar nimeni nu le va respinge dacă are o cât de măruntă cunoaștere a rânduielilor bisericești. Căci, dacă cineva ar încerca să înlăture rânduielile cele neașternute în scris, ca și cum nu ar avea vreo mare însemnătate, să ia aminte că prin aceasta va nimici tocmai învățăturile de temelie ale Evangheliei, iar propovăduirea va deveni un nume lipsit de înțeles. […] cei care nădăjduim în Iisus Hristos ne însemnăm cu semnul Crucii în numele Domnului nostru Iisus Hristos. Dar cine ne-a învățat asta prin scris? Faptul că ne întoarcem către răsărit când ne închinăm, ni l-a lăsat cineva în scris? Unde? Cuvintele de la epicleză, din clipa ridicării pâinii de la Euharistie și a potirului binecuvântării, de la care sfânt le avem în scris? […] Noi mai binecuvântăm și apa de la Botez, uleiul ungerii și chiar pe cel care se botează. Pe temeiul căror scrieri? Oare nu din tradiția păstrată în taină și ascunsă? Și ce să mai zic? Ungerea cu ulei în ce scriere este predată? Afundarea de trei ori în apă a omului de unde vine? Dar și toate cele ce țin de Botez: lepădarea de Satana și de îngerii lui din care Scriptură este luată?”

SF. VASILE CEL MARE, Despre Sfântul Duh, XXVII, 66

„Religia înseamnă mai mult decât o simplă morală, infinit mai mult decât o simplă concepție de viață, deși le implică pe acestea, întrucât ea este un mod aparte de a fi, este trăire și viață autentică, este experiență vie a Absolutului, a legăturii cu El”.

Preot prof. univ. dr. Nicolae ACHIMESCU

„Eficiența didactică și valoarea teologică a acestei lucrări izvorăște din faptul că ea nu vizează doar însușirea unor cunoștințe generale, a terminologiei de specialitate sau utilizarea unor concepte esențiale pentru înțelegerea mentalităților diferitelor areale religioase, culturale și civilizaționale, ci ea stimulează și capacitatea de a analiza sincronic și diacronic diferitele cadre în care s-a răspândit și dezvoltat creștinismul, maniera de raportare la alteritatea religioasă și tensiunile sau premisele dialogale care au decurs din aceste întâlniri, ale căror reverberații sunt observabile până în zilele noastre”.

Pr. asist. univ. Valentin ILIE

„Fără Evanghelii, Giulgiul ar rămâne, în realitate, o enigmă indescifrabilă și, dacă privim în sens invers, Evangheliile primesc o confirmare neașteptată din partea relicvei de la Torino. Pare că nucleul genetic al credinței creștine, Moartea și Învierea lui Iisus din Nazaret, ar fi fost fotografiat într-un instantaneu care rezumă cele mai importante momente din istorie. Și tocmai din această cauză, Giulgiul a fost uneori definit drept a cincea Evanghelie sau Evanghelia științifică”.

Emanuela MARINELLI, Marco FASOL

„Într-adevăr, am ajuns la un punct de cotitură în istoria noastră, când știința a rezolvat, chiar dacă nu în totalitate, unul dintre cele mai mari mistere ale umanității: Giulgiul de la Torino a fost autentificat ca fiind pânza pe care s-a imprimat, printr-un fenomen extraordinar de radiație ultravioletă, imaginea lui Iisus Hristos, o imagine tridimensională, nealterată în vreun fel de corpul care, în acele momente, era viu! Pentru sceptici sau credincioșii creștini, pentru cei aparținând altor convingeri religioase sau filosofice, iată un document absolut de nerefuzat”.

Alexandra CHERCIU

Biblia în 100 de teme a fost realizată pentru copii cu vârsta de cel puțin 8 ani.

Prin intermediul celor 100 de teme, copiii vor putea studia Biblia în familie, la biserică și la școală.

Fiecare temă cuprinde: un pasaj din Biblie, o imagine sugestivă pentru textul biblic, o activitate de realizat sau de discutat împreună în grup, întrebări pentru reflecție și dialog, câteva idei despre textul biblic.

În realizarea acestei cărți s-a ținut cont de modul specific de învățare al copiilor și astfel au fost concepute temele cărții. Drept urmare, fiecare copil poate interacționa cu Biblia într-un mod personal.